Ce am înțeles eu din „Don’t look up”

Până la această oră cred că s-au scris câteva zeci de mii de statusuri, opinii, editoriale și glume despre poate cel mai vizionat film al sfârșitului de an.

O scurtă opinie și apoi trec la ce vreau eu să spun diferit de ce am tot citit:

M-a distrat. Mi s-a părut o bună radiografie a absurdului social în care trăim de câțiva ani. Filmul arată atâtea realități încât e greu să-ți mai dai seama unde-i ironie și unde e pur documentar social. Modul în care filmul documentează apetența mulțimii pentru vedete și nimicurile lor (divorțuri, despărțiri, relații) mi se pare minunat. Restul e doar ce vedem la știri și pe Facebook.

Am văzut voci care au comparat „Don’t look up” cu filmul-manifest al lui Jude, „Babardeală cu bucluc”. Diferența e uriașă. Adam McKay a vrut să facă un film manifest-comic la care să se poată uita și bula adversă, poate găsesc și ei o glumă la care să râdă de sine (ori de o altă categorie pe care ei o urăsc), în timp ce Jude a vrut să facă o parodie cu circuit închis, să se bată pe spate bula bună în timp ce-și vorbește în citate celebre și „prostimea” e redusă la ființe care tot ce au uman e faptul că respiră în două picioare și au degete opozabile. Am zis ce aveam de zis despre „Babardeală…”, nu mă repet.

Acum, ce am înțeles eu din „Don’t look up”?

Eu o să mă aplec asupra finalului (spoiler pentru cine n-a văzut filmul). McKay ne-a arătat ceea ce probabil intuim cu toții: viitorul umanității o să fie al elitelor politice și economice. Și eu sunt în filmul ăsta în care cred că pe nava care va popula următoarea țintă a umanității or să fie doar elitele politice și economice. În principal ei. Meritat? Nemeritat? Nu știu.

Dar înainte vreau să stabilesc faptul că această „navă” nu trebuie să fie neapărat o navă. Poate să fie o cutie de tablă care mută X număr de oameni de pe Terra pe planeta Jds98y3, dar poate să fie și un nou început aici, pe Pământ. Unde? Cum? Nu știu și nu-mi sparg creierii acum să-mi imaginez unde pe bila asta se poate faza o oază de bine și frumos, dar cert e că dacă va exista undeva această portiță de scăpare, tu, eu, vedetele preferate de pe Antena Stars și vreo 99% din cei pe care îi cunoști și apreciezi nu vor ajunge acolo decât dacă se pleacă în valuri uriașe (nu cred) și e loc berechet (nu cred).

„Bine, dar elita intelectuală?”

Bună și aia, dar nu trebuie să-i cari pe toți. Poți să le cari ideile. Și doar o mică parte din ei, cei care să implementeze ideile. N-ai nevoie de toți deștepții pământului ca să pui la cale o nouă colonie. E ideal să ai așa ceva, dar deștepții/intelectualii pot încurca, unii sunt bizari (puțin spus). Așa că selectezi și muți ce e indispensabil.

Restul?

Nasol. Nu vă dă nimeni bilet pe navă. Genele voastre sunt banale, aptitudinile discutabile. Cel mai trist e că în cazul celor mai mulți nici măcar o idee nu este demnă de o mutare. Cel mult cifre (date statistice), grafice peste care noii oameni ar putea să se uite în virtutea unei strategii mai bune pentru umanitatea 2.0.

Păi și cine o să fie pe nava aia?

Nițel parvenitism, nițică sociopatie, psihopatie, o lingură de descurcăreală, multe mâini care se spală între ele, multe alte mâini care se au… la mână, dar per ansamblu o elită economică și politică. De dragul stimei de sine își vor trage pe lângă ei și câteva creiere luminate (sponsorizați să fie geniali pe noua Casă) și poate din milă (ori strategie) vor accepta și niște d-ăia pentru că la destinație ai nevoie și de niște tensiune socială, niște mâini cu bătături și aspirații.

Morala e că ar trebui cu atât mai mult să avem grijă de bila asta de pământ, din moment ce pe navă n-o să fie loc pentru cei mai mulți dintre noi.

Și da, Borcea ar ajunge pe nava aia. Ca să vă faceți o idee. El ne este superior din foarte multe puncte de vedere. Doare? E bine că doare.

…

Am scris ceva de tipul ăsta în „Îmi pare rău că am muncit”. Ba chiar mi-aș permite delirul să spun că americanii mi-au furat ideile din carte și le-au transformat în film. O să fac scandal!