Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Boala din HoReCa și fenomenul SWJ

Textul ăsta o să fie lung, cât o cină în oraș cu persoana iubită. Ca să știi…

Îmi aduc aminte că acum ceva timp îmi făceam mea culpa că de-a lungul vieții mele de #influențăr am cutezat a-mi da cu părerea despre lucruri despre care nu știu aproape nimic. Printre toate astea și domeniul halelii, mâncare, d-astea. Și să ne înțelegem, problema mare nu e când spui de bine (cu toate că e o opinie pur subiectivă), dar e groaznic când spui de rău. Mai ales că răul se propagă mult mai mult în online.

Un influențăr puternic poate pune adevărate probleme unui restaurant cu o opinie aruncată în social-media. Am zis mereu că dacă mi-aș deschide vreo chestie HoReCa mi-aș face mai multe griji pentru influențări, decât pentru hoți. Că-ți vine vedeta de pe Instagram, spune că avea acarieni în salată și gata…

Dacă stau să mă gândesc mai bine, și părerile bune sunt dăunătoare, în contextul în care promovezi mizerii.

Dar mna…

E un lucru foarte interesant faptul că social-media a dat putere. Acum orice analfabet poate emite păreri și pretenții. Ești o euglenă cu o bază de fani? Părerea ta complet nefondată poate băga afaceri în faliment. Și mă rezum la HoReCa unde dincolo de calitatea unor servicii (despre care o să zic una-alta mai jos) avem parte de niște cerșetori de atenție absolut penibili.

Avem tot felul de desculți care merg în restaurante, nu știu să țină furculița bine-n mână și se plâng de texture nu-știu-cărei fripturi, total diferită de cum gătea mama lor la reșou. Poate exagerez, de amorul blogging-ului, dar știți și voi că există acești pedanți care vor mâncare de 5* când ei trăiesc cu ajutorul Providentului de la o lună la alta.

Când vine vorba de mâncare ne comportăm precum alcoolicii care se simt rău și dau vina pe cei 2 mici, nu pe cele 15 beri.

Vă dau un exemplu de părerologie culinară: mergi în X restaurant. Comanzi ceva. Mănânci. Ți se face rău la scurt timp după. E clar, mâncarea-i stricată, ingredientele sunt de proastă calitate, chelnerul nu ți-a zâmbit. Nici dracu` nu-și pune problema că POATE ai mâncat pe fugă, poate organismul e obosit, poate că ai digerat aiurea mâncarea pentru că ai băut mult alcool înainte, s-au amestecat toate aiurea cu biscuiții și covrigii mâncați toată ziua ș.a.m.d.. Sunt atâtea motive pentru care e posibil să nu-ți placă o mâncare într-un local, dar e mult mai ieftin pentru materia cenușie să spui că e de la ei. Nu spun că nu-s șanse să fie și mâncarea proastă, dar…

HoReCarii nu vor să spună asta, nu vor să arunce-n public faptul că o parte consistentă din clienți sunt niște ciobani coborâți din căruță direct în restaurant, pentru că „nu poți spune de rău de client”. Ești curva lui chit că ăla se plânge că brânza cu mucegai miroase. Taci din gură și-l înjuri în barbă.

Hai dom`le, mă scutești? Neamul prost e de ambele părți ale meniului.

Și aici intervine problema din servicii.

Că-s unii chelneri sau vânzători neprofesioniști. Că nu-ți zâmbesc, nu-ți vorbesc frumos, nu-s drăguți. Bă, de unde atâtea pretenții? Că și ăla trăiește în aceeași țară, are aceleași probleme, vine la muncă în același trafic mizerabil. „Să nu muncească în servicii dacă nu-și poate lăsa problemele acasă”. Ete scârț! Extraordinar. De parcă toți ne lăsăm grijile la ușa firmei, chit că servim la o masă sau nu. Astea-s frecții de corporatist care a coborât la masă după ce a supt ciorapul șefului toată ziua.

Cred că numai video-chatistele sunt capabile de o astfel de disociere. Cred…

Personal nu pun atât de mult preț să mi se zâmbească atunci când îmi este servită ciorba. Importantă e mâncarea. Evident că nu vreau să mi se vorbească urât, dar și dacă se întâmpla asta o să încerc pe cât posibil să mă bucur de experiență.

Pentru că altfel…

Intru pe Facebook și scriu. Am remarcat de ceva timp o chestie pe care ocazional o mai fac și eu (și-mi promit c-o să fiu mai atent). Se scrie pe Facebook. SJW, sau social justice warriors, eroii de pe Facebook. Ăia care relatează cu lux de amănunte o întâmplare nefericită, o durere la restaurant, o traumă la coadă la cantina.

Că n-ai *oaie-n tine să-ți spui supărarea atunci, dar să vezi ce zici tu pe Facebook. Îi dărâmi. Îi bagi în faliment. Asta dacă nu-ți promit un ecler moca la următoarea vizită.

Degeaba. Altă gratificare. Ești erou. Ți-ai luat like-uri pentru că ai demascat nesimțirea vreunei chelnerițe. N-ai avut tupeu s-o confrunți acolo, o înjurai cu bărbia-n tocană, dar pe Facebook mamă ce o mai demolezi. Focile dau like pentru că focile adoră eroii cu gura mare. Se simt răzbunați pentru toate momentele când au fost serviți fără zâmbete largi.

Și schimbi nițel povestea. Că-n scris ești artist. O privire inexpresivă devine „se uita la mine cu scârbă și mai avea puțin să mă scuipe”, o față de masă șifonată se transformă în „cea mai mizerabilă cârpă din local” și tot așa. Nu vă dați ochii peste cap că așa e. Se exagerează.

Apoi restaurantul duce lupte internautice să convingi lumea că recenzia e mincinoasă, contextul e altul și nu e chiar așa alb-negru totul.

Și-n încheiere, puțin diferit de subiectul HoReCa, dar foarte mult despre justițiarii din online, vreau să vă spun că a apărut un fenomen îngrijorător pe Facebook, o nasoală remarcată zilele trecute și la un prieten de pe rețeaua lui Zuck: ți se uită câte unii în telefon (în metrou, tramvai, la teatru) în timp ce te conversezi cu diverși și apoi îți fac poză din spate și pun pe net mesaje precum „Grigore, vezi că te minte Cerasela. N-a luat pastila de a II-a zi. A ascultat sfatul Mihaelei, am văzut eu”.

Joac-o p-asta!

Nu cred că am întâlnit ceva mai trist și enervant de când a început anul (e abia 9 ianuarie). Nu, nu poți face asta. E o chestie care ține de intimitate. D-aia oamenii devin antisociali și vor să stea singuri în casă pe Netflix. Ne îndreptăm spre o societate în care o să-ți găsești pe Facebook ceafa în timp ce vorbești cu cine știe ce persoană despre ceva ce ăla care te pozează n-are idee. Și nici nu e treaba lui.

 

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.