Aurel a murit. Pentru că a fost non-deștept

Ieri dimineață, pe una dintre cele mai periculoase șosele din România (care nu e periculoasă?), a murit Aurel.

Dar despre morți numa` de bine, nu?

Aurel, despre care prietenii apropiați și rudele vor spune că era un șofer calm și experimentat, a băgat piciorul în pedală fiind într-o întrecere (imaginară) cu un alt șofer, coleg de muncă. La 21 de ani, pe o șosea acoperită cu intemperii specifice lunii ianuarie, Aurel s-a angajat într-o măsurare peniană cu un alt participant la trafic.

Dacă Aurel voia să-i demonstreze celuilalt că e mai mare-n falus îi putea semnaliza, opreau într-o parcare, scoteau penișii, o riglă, trăgeau de situație cât puteau, își strângeau mâinile la final și plecau în treaba lor. Mai ales că erau colegi de muncă, deci puteau spune că au făcut „teambuilding”.

Dar nu.

Aurel n-a gândit așa. Și nici celălalt șofer, dar ăla-i viu. Aurel și-a ambalat Volkswagen-ul Golf (care sper că nu era diesel, că astea au extra-poluare) și după nițică întrecere și-a fracturat mașina-n două. Și el a murit. Și-a mai băgat în spital un om nevinovat. A stricat și ziua altora.

Asta pentru că Aurel a fost non-deștept. Că dacă-l faci prost i se supără apropiații și se simt lezați pentru că asta ar însemna că:

1. dacă Aurel le e rudă înseamnă că ceva din gena lor e de proastă factură;
2. dacă Aurel le e prieten înseamnă că fac alegeri proaste în materie de prieteni, deci îi invalidează.

Pentru Aurel se va pune o cruce pe marginea drumului. Ar ajuta și un panou cu povestea sinceră a morții lui. Să nu creadă lumea că, vezi dom`le, a murit din greșeală.

Sunt insensibil, știu. Astea sunt întrecerile mele.