Am mers cu bicicleta ca să n-o faceți voi

Acum vreo 16 ani făceam nazuri pe acasă să-mi cumpere părinții bicicletă să mă duc la liceu cu ea. Da, știu. Atât de trecut prin viață sunt.

Văzusem eu prin filme că-i mișto să pedalezi la școală, e sănătos, alea alea. Ai mei n-au vrut să-mi respecte dorința justificând că țin la investiția făcută și nu vor să mor pe șosele. Să cheltui mâncare, apă caldă și haine pe o chestie care apoi sfârșește sub roți nu-i combinație. Scuze boomeristice, știu eu că n-au vrut de zgârciți-comuniști. Ce avea să mi se întâmple dacă traversam zilnic Bucureștiul, din Rahova până-n colțul opus al orașului, 20 de kilometri dus-întors, prin anii 2004-2008?

Anii au trecut, mi-am cumpărat bicicletă și am descoperit pe pielea mea (și mai ales pe nervii mei) că-i moarte sigură să pedalezi. Dacă am încurajat vreodată pe cineva să pedaleze prin București să știți că am fost cel mai probabil într-un puseu hipsteresc, dădusem noroc cu unii și făcusem niște „noi putem să schimbăm lucrurile” pe la gură. Între timp m-am vindecat. Acum nu mi-aș încuraja nici dușmanii să meargă pe bicicletă prin oraș.

Îi înțeleg perfect pe ăia care-și pun bicicleta pe mașină, conduc până la parc, dau două ture în colanții de competiție și apoi se întorc acasă. Cine e nebun să pedaleze până la parc?

Bicicleta la drum lung urban e recomandată doar Gardului care o folosește de două ori pe an ca să se ducă la Cotroceni și să arate că-i un președinte cool și primarilor care o scot din debara când vin alegerile. Atât.

…

Fiind duminică am zis să facem o pedalare Titan – Pădurea Băneasa.

Negoiță, primarul care a marcat câinește toate școlile renovate din sector ca să nu uite plebeul că-s vopsite de „Primăria Sectorului 3”, a făcut piste de biciclete ca pentru un om care pedalează când se tipăresc buletinele de vot. În Sectorul 3 ai trei variante de piste:

• Deloc;
• O dungă proastă și îngustă care se întrerupe mereu aiurea;
• O dungă proastă și îngustă care se întrerupe mereu aiurea, dar e străjuită de borduri (vezi bucata de la la Park Lake – sunt vreo 50-100 metri).

Oricum, mai are timp. În următoarele 10 mandate poate să facă și refacă toate pistele până nimerește modelul ăla bun.

…

Când intri în Sectorul 2 situația e o glumă și mai proastă.

Vizavi de Mega Mall ai o pistă de biciclete care pare proiectată de un om care în timpul unei vacanțe în Amsterdam a stat doar beat și drogat și n-a înțeles nimic. Se oprește în stația de autobuz, într-un stâlp și dacă vrei să continui pe „pistă” pe Șoseaua Pantelimon spre Obor… țeapă. Pista o cotește la stânga. Ori mergi cu ea și-ți regândești traseul vieții, ori arunci bicicleta și mergi pe jos că orașul nu te vrea.

…

Ca biciclist în București nu vezi doar cât de anti-bicicletă e orașul, ci și cât de anti-pietoni e.

Trotuarele din București sunt o glumă proastă. Vă invit la o plimbare pe trotuarul dintre Mega Mall până la intersecția cu Bulevardul Ferdinant I. Pare că pe el au circulat doar pietoni cu 3 tone pe osie, altfel nu-mi explic denivelările, crăpăturile, asfaltul lipsă. Primarii ar putea vedea asta, dar primarii nu merg pe jos ca fraierii care… hai că n-o mai repet, știți ce voiam să zic.

…

Șoferii sunt oameni și oameni. Unii te lasă-n spițele tale de sinucigaș (fetișistul trăgător de noxe în timp ce-și lucrează plămânii), alții fac istericale că n-au loc de tine, nicidecum de celelalte mașini parcate aiurea (fix unde are omul treabă). O bucată îngustă de fier cu ghidon strică feng-shui-ul rutier.

Depășitul la distanță e opțional.

Dacă ești biciclist începător și n-ai carnet (a.k.a. harneală de șofer) ești mâncat.

…

Cine a pus borduri în orașul ăsta merită pus cu dinții pe ele (metaforic, haha, la caterincă, mă-nțelegi?). S-au pus borduri de pe care să te sinucizi, o aventură de coborât, o minune de urcat. Dacă ești în scaun cu rotile viața ta se rezumă la trotuarul pe care ești izolat din cauza bordurilor înalte.

Din nou, primarii ar putea vedea prostia asta, dar ei nu merg pe jos niciodată (și nu pe trotuarele nerenovate) cum fac ăia care când sunt alegeri vin și spun că… era s-o zic.

De mașinile parcate aiurea nu mai vorbesc.

…

Dacă-ți vine străinul/turistul și ajunge (naiba știe cum) să meargă pe jos între Aeroportul Aurel Vlaicu și Ikea… te-ai lins pe bot de alea 5* pe site-urile de turism. Că l-ai pus să meargă pe un pseudo-trotuar, o glumă cu hârtoape. Nu mai vorbesc de mizerie.

…

Pădurea Băneasa e frumix. Se plimbă oamenii, se plimbă câinii, nu-i mizerie mai deloc. Doar cât să nu uiți unde ești.

…

La Academia de Poliție găsești mașini parcate total aiurea. De ce? Probabil să vadă viitorii polițiști cum să nu. Și cum să nu-ți pese. Oricum, nu-s și polițiștii oameni ca noi toți ceilalți? Nu-s ei dintre noi? Atâta bani, atâta brânză.

…

Când traversați strada Jandarmeriei să veniți înapoi în oraș, dacă vreți să mergeți pe trotuar, să știți că instituția care deține curtea aia de pe colț (Google zice „Administrația Națională de Meteorologie”) și-a întins gardul până aproape de bordură. Sunt vreo 10 centimetri pentru prostime. Ai bicicletă, ori ți s-a făcut de creștere a natalității și te-ai nimerit cu plodul în căruț pe acolo? Nasol. Coboară pe șosea și mucles. De altfel, spre deosebire de poza de mai jos (în care vedeți colțul cu pricina) acum tot trotuarul e în reparații. Așa că o să mergeți pe șosea o distanță considerabilă.

…

Înapoi la intersecția de la Băneasa.

O ființă umană și-a proptit BMW-ul mare și alb fix pe mijlocul trotuarului, având treabă la Banca Transilvania. Aia e, am ocolit pe șosea și n-am zis nimic pentru că-n ziua de azi e greu să-i spui unei ființe umane că-i neam de traistă fără să ți se reproșeze că aduci injurii din motive care țin de biologie, nu caracter.

…

Lumea bună și bogată de pe Șoseaua Nordului are poate cele mai proaste trotuare din București. Dar nici nu știu când să le folosească, doar au mașini scumpe și multe. Bine că multe sunt eco-hibride-electrice și mai închid gura ălora care militează pentru dușuri de 15 secunde și strâng bani pentru salvarea oceanelor la o distanță cât mai mare de piscinele private. Cândva o să vorbim și despre imberbii din clasa de mijloc care s-ar șterge la fund cu coceni și ar milita să ne spălăm doar când plouă, ignorând total high–classul care face fix ce vrea, cum vrea, de cât vrea.

…

Trotinetiștii care-și lasă jucăriile în drum merită tot răul din lume.

Adică să nu le mai dea voie aplicația să închirieze. Da chiar! De ce nu se face o funcție în aplicații și dacă eu văd o trotinetă lăsată aiurea să trimit o poză cu ea (eventual un cod al ei) și ultimul utilizator care s-a dat cu 87qe86 să fie taxat pentru ghiolbănism? E o idee, merită discutată.

…

O ființă umană pe bicicletă a lovit cu putere o altă ființă umană care stătea cu ochii în telefon pe pista de biciclete. Acum, dacă e s-o spunem p-aia sinceră, s-au ciocnit două forme de prostie. Prostia ființei absorbite de tehnologie (cred că făcea un video call sau ceva) și a persoanei pe bicicletă care n-a înțeles că e București și pista e… așa… să fie. Nu-i dai blană pe ea că nu ești la mă-ta-n Copenhaga.

…

Ca o ultimă expresie a faptului că orașul nu e pentru biciclete, dacă ți s-a întâmplat o nasoală pe două roți și trebuie să folosești metroul… țeapă! Doar sâmbătă, duminică și luni-vineri după ora 20. Dacă e marți dimineață și ai făcut pană de bicicletă în Drumul Taberei iar tu stai la Nicolae Teclu… n-ai voie cu metroul ca să ajungi acasă cu țoagla. Ai două opțiuni:

• O vinzi unuia din Drumul Taberei cu discount-ul aferent de pană;
• Aștepți să se facă ora 20 și să poți intra la metrou.

…

Și toate astea duminică.

…

În încheiere vă doresc ok.