Am avut 7 la purtare

E posibil să fie un șoc pentru unii dintre voi, dar aveți în față un om a cărui notă la purtare a fost 7. Da, cândva în timpul vieții de elev am luat nota 7 la purtare. 8,50 media în acel an (în celălalt semestru am avut o conduită exemplară).

Cum vă simțiți știind că urmăriți un golan, un derbedeu, un element perturbator?

Știu ce e pe buzele voastre. Curiozitate. „Oare ce a făcut?”. „Câți profesori a bătut?”. „Pe cine a băgat în spital?”. Ehe, vă invit în tenebrosul meu trecut. Ca-n versurile lui Kazi: „nu știe repu românesc când mă băteam pe bani în Israel”.

Eram prin școala generală.

Nu știu cum mai e azi sistemul, dar pe atunci era o regulă în clasa mea: în fiecare săptămână doi elevi erau responsabili de curățenia din clasă. Își împărțeau între ei sarcinile: șters tabla și curățat prin clasă (strâns gunoaiele de pe lângă coșul de gunoi, strâns gunoaiele din bănci/de pe lângă bănci). Vremuri grele…

Ca orice haimana… și eu am fost silos. Nu mi-a plăcut niciodată mizeria. De gunoiul altuia mi-a fost silă ca de… gunoiul meu. Așa că pentru mine era o groază să fiu responsabil de gunoi. Mai ales când aveam parte de câte 1-2 colegi răzbunători care făceau mizerie doar pentru satisfacția de a mă vedea strângând după ei.

Îmi aduc aminte și acum… era o toamnă rece…

A intrat diriga în clasă și a remarcat faptul că e mizerie pe jos. Ceva resturi, ceva gunoaie. Responsabilul (adică eu) nu-și făcuse treaba. De ce? Pentru că mi se părea înjositor, mai ales că o parte din mizerie era făcută special ca să fac eu pe Cenușăreasa. Diriga n-avea chef de analiză metafizică și explicații. Trebuia să-mi fac datoria. Îmi amintesc faptul că am fost impertinent și am pretins mănuși de unică folosință. Atunci s-a enervat și-a venit la banca mea. Pe masă aveam o carte, tocmai cumpărată de la Gaudeamus. Pe vremea aia îmi plăcea să citesc despre conspirații (am mai spus că am avut un trecut zbuciumat…) și-mi luasem o bijuterie cartonată care explica totul: cum stă treaba cu OZN-urile, piramidele, Bigfoot ș.a.m.d..

Diriga mi-a luat cartea și-a spus că o s-o mai văd când o să fac curat în clasă. Și-a plecat în cancelarie.

M-am enervat.

Nu-mi mai amintesc dacă am făcut curat. Tot ce știu e că am plecat după ea la cancelarie să-mi recuperez cartea. Eram precum Mărculescu cu broaștele. În dreptul cancelariei diriga s-a enervat teribil pe tupeul meu. Măcar de scuza reținerea justificând că e plină de prostii. S-a enervat și a dat de un calorifer cu catastiful ăla cartonat și plin de poze adevărate cu extratereștri.

N-am mai rezistat, am întors spatele și am spus un „o să vezi tu!”. Mi-a urlat un „mă ameninți?” și n-am mai răspuns. Cred că mi-am luat lucrurile și am plecat de la ore. Nu se putea învăța nimic în așa condiții.

Impertinența mea mi-a adus nota 7 la Purtare.

Mă știa tot cartierul ca fiind „ăla cu 7”. Mamele nu-și mai lăsau copiii să se joace cu mine. Am început să umblu cu oameni de aceeași speță. Am început să sparg mașini, locuințe, să beau, să fumez, să bag drogul joint. Am vândut din casă.

După ce am terminat școala mi-am găsit cu greu un loc de muncă. Mă întrebau peste tot „cât ai avut la Purtare în școală?”. Nu puteam să mint. Oricum îmi cereau carnetul de elev. Când vedeau că am avut 7 nici nu voiau să stăm la discuții. Nu vreți să știți ce am fost nevoit să fac pentru pâine…

Mi-a fost greu. Dar am trecut peste. Acum sunt alt om. M-am lăsat și de conspirații.

Uneori mă gândesc… putea să fie altfel… în liceu un coleg a bătut un profesor și-a primit doar 9 la purtare. Dar eu eram cu 7 clase peste el în materie de impertinență.

Acum știți durerosul adevăr. Sper să vă mai lase părinții pe blogul meu.