Liviu Dragnea, în cel mai democratic mod cu putință, vrea o lege anti-defăimare. Adică să nu mai ai voie să spui de rău de țărișoara ta. Chit că ai dreptate. Dar ce înseamnă dreptatea ta când adevărul e ceva relativ?
Eu pot spune că România e plină de corupți, dar corupții pot spune că-i o țară minunată în care ești liber să faci ce vrei. Joac-o p-asta!
Mi se pare stupid să arzi steaguri, cărți sfinte și alte simboluri, dar consider că-i fundamental să ai capacitatea de a spune de rău din propria casă. D-aia respect toți oamenii capabili să-și critice părinții, ori să le recunoască greșelile fără să simtă că-i o slăbiciune personală. Da, spune că tac-tu/mă-ta a fost un om oribil, acceptă-ți trecutul și încearcă să faci ceva mai bun. Penibilități d-astea cu „mama mă bătea cu cureaua, dar ce frumos ștergea praful” mă deprimă.
Dacă băgăm jegul sub covor pe considerentul „nu jignim vechiul că-i sensibil și plânge” o să ne frustrăm că ținem în casă un mamut nesimțit, incapabil, dar vexabil.
România nu-i o țară grozavă.
Ce, vă miră? N-ați ieșit din țară? Nu știți că se poate și mai bine?
Uneori am impresia că nici măcar nu-i o țară. E o aglomerație de moldoveni, ardeleni, munteni, toți cu tipicurile zonei din care provin și ștampilați cu ce mai prind pe drum. Nu văd motive de mândrie că ești român, cum nu văd mândrie în faptul că ești alb, bărbat, femeie sau gay. Ești. Atât. Treci peste.
Țara e un consens.
O chestie imaginară, la fel ca banul, Dumnezeu și ce alte chestii ne mai guvernează și nu-s demonstrabile științific. Nu-ți poți imagina gravitația, dar îți poți imagina moneda unică „Terrio”. Și dacă ajungem cu toții să credem în „Terrio” o să fie un consens. La fel și cu granițele.
Ce vreau să spun e că-mi place să-mi critic țara. E poate singurul mod prin care mai pot spera c-o să se schimbe în (mai) bine. Să-i ținem în puf și încurajări frumoase pe conducători (că de fapt ei sunt ținta jignirilor adresate țării) înseamnă să ne întoarcem la regimuri după care ei bălesc seara când se pupă singuri pe poze.
Spiritul critic a stat la temelia evoluției. Să critici e de bine. Cine nu suportă critica să nu iasă din casă și din bulă.
Dacă eu spun că pe strada pe care merg asfaltul e mizerabil nu-mi poți spune că, de fapt, e gândit astfel încât să am o experiență off-road, deci e frumi.
Dragnea, țara-i așa cum o văd oameni. Și n-o vedem bine. Și n-o să spunem că-i roz când ea e maroz. Cel mult roșie, fie.
