Georgeisme

Nu-mi e frică de Doamne-Doamne, ci de Femei-Femei

  1800 de femei moarte, un vaccin și un cuplu mai mult decât discutabil

Cei mai mulți dintre voi nu știți asta, dar de multe ori când vreau să scriu ceva pătimaș pe blog îmi e foarte greu să păstrez un nivel înalt și civilizat al discursului. Poate că d-aia și folosesc conțopisme și cuvinte complicate, dorind să cenzurez faptul că uneori aș putea să tratez un subiect folosind doar două cuvinte auzite des în trafic și eventual o trimitere-n neființă. Dar lumea te desconsideră dacă nu înveți a aduce jigniri în format academic. 

Altfel spus…

Sunt un om al datelor. Nu știu dacă asta mă face un om rece, rău, dur, dar poveștile mă ating doar când sunt susținute de date concrete și un minim de dovezi. O întâmplare emoționantă îmi stoarce o lacrimă doar după ce o întorc pe toate părțile, mă gândesc la context, aspecte ș.a.m.d.. Un suferind se pierde în pădurea de probleme, 10.000 de îndurerați și elementele lor comune sunt demne de luat în seamă. De altfel, așa se și rezolvă problemele.

Anual mor românce. Poate chiar în momentul ăsta moare una din cine știe ce motiv pierdut în marea de motive. Dar anual mor 1800 de românce din cauza cancerului de col uterin. Cancerul de col uterin poate fi prevenit. Senzațional! Adică ar putea să nu moară 1800 de românce. Dar ele mor. Dar ar putea să nu. 

Îți mai aduci aminte când spuneai „bă, ce aș vrea un tratament pentru cancer?” Fază tare: există prevenția. E ca atunci când ai spune „bă, aș vrea un tratament pentru accidentul rutier” și eu ți-aș spune că e greu să inventezi alifia pe care s-o dai după ce te-ai împrăștiat pe caldarâm, dar există educație rutieră. Educația rutieră e prevenție. La fel de bine ai punea spune „vreau un tratament pentru prostie”. Dar tratamentele sunt greu de aplicat și nu dau mereu roade. Educația e prevenție.

Așa-i și cu HPV-ul. Să-l vindeci e mai greu, iar cancerul de col are prostul obicei să se instaleze repede și să-și facă treaba la fel de repede (n-o să îndulcesc situația, așa e). 

Dar ce e HPV-ul? Poți afla mai multe de la medicul pe la care treci doar când doare, ori poți deranja medicii cu patalamă din online. Nu că manichiurista, taximetristul, ori influencerul n-ar putea să știe, dar e posibil să nu știe cum trebuie și să-ți livreze mesajul alarmist/je m’en ficheist. Ce e cert e că HPV-ul e printre noi, „în cantități industriale” (ca să parafrazez din artiști) și ocazional omoară. 

Pentru mine 1800 de românce moarte într-un an sună nasol. Aproape 5 înmormântări pe zi. Imaginează-ți să stai la poarta cimitirului național și să intre 5 dricuri în 24 de ore, cărând 5 femei care puteau să trăiască. N-au murit de bătrânețe, n-au murit de inevitabil. 

E greu să discut despre asta fără să vorbesc despre imbecilitatea (filtrul cenzurii personale cedează) anti-vaccinismului. La noi (ca și la alții), dar mai ales la noi, n-a prins vaccinul pentru HPV pentru că lumea-i proaspăt urcată din bordei în casă cu etaj și nu înțelege tehnologia și evoluția mai mult de punctul în care pot vedea imagini cu pisici pe o chestie care se ține în mână și vibrează dacă vrea cineva să vorbească cu tine. Musk vrea să ne mute pe Marte și noi nu știm să ne spălăm pe dinți. 

Ca o paranteză, ăsta-i și singurul motiv pentru care aș putea crede în existența lui Iisus: mulțimea needucată demonstrează constant că dacă-i vrei binele te omoară. 

Revenind la România. Ca și în alte aspecte, suntem colosal de primitivi și la capitolul ăsta. N-am cum și nu vreau s-o spun mai drăguț. Aia e, dacă vrei să-ți moară ce ai mai scump ascultă sfaturile medicale ale unei tocătoare de pătrunjel. Repară-ți mașina la dentist. Alege-ți destinația de vacanță după sfaturile lui Lukașenko. La fel de bine am putea să demolăm școlile pentru că noțiunea de specialist e degeaba, doar și Mircea Badea urla cândva la TV „cine-s specialiștii ăștia? Ce îi face pe ei specialiști”.

Așa că nu-i nevoie să înveți X domeniu, putem să trăim ca niște euglene, să fim pur și simplu chestii care trăiesc în virtutea unor stimuli. Papa, caca, haha. Ăsta poate să fie și motto-ul noului om.

D-aia tot spun că România nu trebuie atacată cu armată (dacă tot suntem în context) ci îi prostești pe oameni până în punctul în care mor de tratabile cu medicamentele în față (asta se și întâmplă deja). De altfel, cred că suntem în topuri când vine vorba de cetățeni care se automedicamentează după ce se uită la reclamele TV și-n gura lumii.

Și nu putem discuta despre cele de mai sus fără să ajungem și la vectorii de imagine care basculează mizerie în minți prea goale sau ocupate să ia decizii corecte pentru ei și cei dragi.

Dar despre calitatea acestor oameni s-a mai vorbit, eu vreau să atrag atenția asupra altui aspect.

Despre relații.

Atât cât știu eu despre specia asta și cum relaționează ea romantic, extremele nu se atrag, nu cum proverbial am crede, nu formează relații senzaționale și sunt infime șansele să fie ceva frumos acolo. 

Da, există un fetiș al încercatului (a se citi „sexual”) de unire cu un individ din tabăra cealaltă, eventual sub dorința vădită de a domina și demonstra putere, dar când diferențele sunt mari pe celelalte paliere nu prea ține șandramaua. Poate-i bună acuplarea (stimulată de nervozitate și tensiune?), dar dacă în restul timpului vă vine să vă dați cu capul de pereți de câte ori deschideți gura nu prea sunt șanse de reușită. Extremele se pot atrage din n-jpe motive (vor să se repare, vor să se răzbune, vor să domine), dar multe ajung să formeze cupluri care se urăsc, se bat între ele (am întâlnit cupluri care-și cărau pumni între pupicuri). Cele mai trainice (și poate sănătoase) cupluri sunt alea care sunt aduse împreună de elemente comune. 

E un mit romanticos că extremele se atrag, dar de cele mai multe ori extremele nu se suportă și sunt motive logice pentru care e așa.

Acum, ajungând la subiectul principal al celor de mai sus, eu personal nu înghit vrăjeala Steer – Moisescu în care unul e Joker și celălalt Batman (decideți voi care), acest cuplu aproape definitoriu pentru epoca post-adevăr în care extremele pot coabita într-o pace romantică, dar conflictuală ideologic. Unul dintre cei doi e un actor foarte bun.

Pe doamna Olivia Steer o simt profund sinceră și autentică în misiunea ei de a convinge umanitatea că totul e o conspirație să murim din vaccinuri ș.a.. Femeia e trup și suflet în credința ei încât pe mine m-a convins că nu e nimic putred acolo. Nici măcar nu cred că e plătită de cineva să fie așa. De ce ai da bani pentru ceva care poate să vină gratis? Filozofia ei are un fundament emoțional atât de profund încât nu merită să mai plătești.

Se alimentează de la sine, prin sine. 

Andi, pe de altă parte, e din categoria dezirabililor de care mă feresc mai ceva ca de diletanți mistici. Și pentru că nu cred că două extreme atât de puternice pot coabita sunt destul de sigur că Andi e la fel ca doamna, doar că nu are rost să-și strice pasiențele vorbind mai mult decât frumix. 

Andi e produs media (chiar media hulită de doamna) și sunt ferm convins că știe cum s-o dea. El e salvat și de cohorta de idioți utili (altfel n-am cum să le spun) care disociază sufletul omului de acțiunile lui, partenerii între ei. Îmi par același tip de oameni care nu-s în stare să facă pactul ficțional și cancelează artistul cu tot cu operă pentru ceva ce nu e destul de 2022.

Extremele nu fac copii. Nu fac rate împreună. Și dacă ajung la cele de mai devreme, huliți de atât de mulți oameni, nu întrețin un război ideologic între două tabere antagonice decât dacă au ceva de câștigat. Olivia a câștigat, sunt ferm convins că are migdale și pătrunjel pe viață de la sponsori. Ce câștigă Andi e întrebarea mai bună. Are și el sponsorii lui. Sunt cei care-i înjură soția.

E atât de ridicolă dezbaterea încât mă aștept să mi se spună că, de fapt, Eva Braun era fată de comitet, iubea evreii și pe Facebook-ul ei făcea strângeri de fonduri în timp ce lumea se întreba „oare cum poate să stea cu veganul ăla nebun?”

În contextul celor spuse la început, despre HPV și femei moarte, despre cum doamna Steer militează anti-vaccin, dacă unii dintre voi boicotați brandurile rusești și nu mai băgați Lukoil și Gazprom poate e timpul să nu mai alimentați nici Andi Moisescu, oricât de băiat simpatic și frumușel e. Doi oameni nu pot sta în aceeași casă, crescând copii, fără să aibă numitori comuni atât de profunzi. Voi nu vă dați seama că-i imposibil de crescut un copil dacă mami e anti-vaxxer și tati nu? Dacă mami crede că Rusia e cool și tati e pacifistul pământului? Eu abia mă înțeleg cu femeia pe subiectul murăturilor, dacă-s mai bune în sare sau oțet…

Unii idioți utili spun că-i relație liberă. Mă lași…

Azi e 4 martie. Ziua Internațională de Conștientizare a HPV. Ziua celor 1800 de femei.

P.S. – am înțeles că-s vedete care nu s-au băgat să promoveze această cauză. Nu-s surprins. Cele care au refuzat au un public idiot și nu vor să-și supere turma de pe urma căreia își cumpără apartament de 3 milioane de euro. 

7 răspunsuri

  1. Poate ca s-ar fi facut mai multe doze de vaccin HPV daca gratuitatea nu ar fi fost limitata doar la fete pana in 18 (baietii nefiind inclusi la vaccinare gratuita) iar fetele de peste 18 ani si femeile trebuie sa plateasca cele 2-3 doze, fiind nu tocmai ieftine. Dar sa lasam dozele nefacute sa expire zic.

    1. Interesul statului e să-și protejeze copiii. Pentru ei e moca, doar să-și dea părinții ok-ul. Când părinții-s ignoranți copilul trebuie să plătească la maturitate. E o pedeapsă justă/injustă aplicată pentru când ai tutori ignoranți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.