Ce mi-ar plăcea să învățăm din lecția de tranziție rusă

Nu emit nici măcar o secundă pretenția că știu prea multe despre istoria recentă a Rusiei, ori că am studii exhaustive în domeniul politicii lor. Am la activ doar câteva documentare și nu mai mult de 10-15 cărți de istorie, politică și beletristică (în care se prezintă viața rusului de rând). Pentru un expert pot trece cu ușurință ca broșuri, dar cred că am acumulat ceva cât să am o viziune (și sunt deschis să aflu unde greșesc, ba chiar insist să mi se spună).

Așa cum am înțeles politica ultimilor 30 de ani din Rusia, și rezumată la doar câteva cuvinte, ea vine în felul următor: o tranziție haotică, o țară căpușată de corupți care și-au împărțit țara și care s-au impus ca lideri pe diferite structuri. O mână de fier (precum Putin) a reușit să îi țină în frâu și oligarhii și-au văzut liniștiți de afaceri atâta timp cât au cotizat unde a trebuit și când a trebuit. Plebea a fost ținută în frâu cu discursuri patriotice și impresia unei bogății aparente. Și rușilor li s-a vândut aspiraționalul, faptul că pot ajunge și ei miliardari. E tot un fel de American Dream, dar rusesc. Diferența e că visul american e un mix de Șanse+Noroc+Corupție+Inspirație, pe când visul rusesc pare bazat în mare parte doar pe Corupție.

Rusia îmi pare că a ratat drumul cu modernitatea (ori vesticitatea) din motive care pot compune o carte. Cert e că Rusia s-a bazat à la longue pe faptul că are gaze și petrol.

Lumea s-a schimbat și oamenii caută alternative la petrol/gaze. Rușii nu vor asta pentru că ratând dezvoltarea pe alte planuri vor ajunge o pleașcă izolată și săracă fără dependența altora de resursele lor principale. Așa că se ajunge (și) la încordări precum vedem în Ucraina.

Cam asta pe scurt din ce am putut înțelege eu.

Acum, revenind la aspectul tranziției.

Păstrând evidentul raport dintre Rusia și România, trebuie să înțelegem că și România și-a ratat destul de bine tranziția. Și noi ne-am procopsit cu miliardari, doar că nu le spunem „oligarhi”, ci „moguli”, „ciocoi moderni” sau „de carton”. Dar ei există, au sfere de influență, au putere, au resurse.

Și noi am avut Visul, doar că mai „ca pe la noi”, cu blugi aduși din Turcia, aur vândut din gheretă și sex nebun pe 1 milion de dolari cum a făcut Vântu în apartamentului lui din Roman.

Norocul românilor cred că vine din două părți:

  1. UE și organismele de control care mai țin corupții în frâu. Nici nu vreau să-mi imaginez cum arătam azi fără o mână mai fermă (cu toate păcatele ei) și cu a noastră clasă politică;
  2. Mimetismul la care e predispus românul. Ieșit în Vest după 1989 s-a întors cu frânturi de standarde occidentale. Și pentru că a plăcut ceva de acolo, pic cu pic, s-a făcut de o țară mai modernă. Suntem încă departe de Țările de Jos, Danemarca, Germania, dar măcar o bună parte din români se uită la ele ca exemplu.

Și totuși, tranziția tot a lăsat urme. Nu vreau să repet ce am spus deja în acest video:

Ce simt că e foarte important acum e să învățăm faptul că și noi avem mâna noastră de oligarhi care pot, dacă nu conduce țara, măcar să influențeze anumite aspecte ale ei. Eu cred că oamenii se pot schimba (din rău în bine), dar nu știu câtă încredere să am în copiii de aur ai tranziției. De ei îmi e cel mai frică, mai ales când văd cu câtă poftă îi transformăm în eroii zilelor noastre.

Precum în Rusia și la noi se adâncește falia dintre săraci și bogați. D-aia tot repet ca un papagal că românul se mută la Residence și se izolează de România Reală. Nu uitați că suntem contemporani cu primarul care a ridicat un zid în jurul „comunității problemă” și a fost reales. Pentru că așa știe românul că se rezolvă problemele. Cu ziduri.

Iar despre eroii zilelor noastre, repet: sunt eroi pe banii furați de părinții lor de la părinții noștri. Să nu uitați asta.

Cândva România o să trebuiască să se uite prin conturile lor bancare așa cum vesticii se apucă zilele astea de conturile oligarhilor ruși. Asta dacă vrea să meargă la rădăcină.

4 răspunsuri

  1. Te apreciez, dar la faza cu „bine că ne-au ținut alde UE în frâu” o iei pe arătură. Îți recomand cu căldură să citești Noaptea Dreptății Românești 2005-2020 a lui Ion Popa. E doar 35 Lei și o poți comanda de pe eMag. La Cărturești nu știu dacă o poți găsi în orice magazin.
    Te salut.

    1. N-au apucat să se pișe. Și eu nu m-am „pișat”. Din nou, nu înțelegi ce înseamnă să alegi să nu votezi și să nu participi la un joc pe care îl invalidezi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.