Am văzut la Cristian Manafu pe Facebook că pe 22 decembrie e mare eveniment muzical în București. Un eveniment pentru care s-au încasat gloanțe în 1989. Îmi aduc aminte că l-am întrebat și pe tata: „bătrâne, de ce ați ieșit să-l dați jos pe Ceaușescu?”. S-a uitat cu ochii senini la mine și mi-a zis „visam din tot sufletul ca într-o bună zi să ne adunăm în centrul orașului și să ascultăm un concert Vunk, Andra, Holograf și să-l auzim pe Cosmin Seleși”.
Din păcate a trebuit să treacă 30 de ani până să reușim să-i aducem pe aceeași scenă, în amintirea morților de la Revoluție, pe Horia Moculescu, Monica Anghel sau Jean Gavril.
Ceaușescu, naiv și depășit de nevoile poporului în ultima parte a anilor 1980, nu și-a dat seama că nu trebuia să le ofere românilor 100 de lei în plus la salariu, ci prăjitură cu jeleu de la Vunk.
Oamenii și-au dorit ca Andra să intre în urechile lor așa cum a intrat TAB-ul în mulțime la Intercontinental. Visau la artista care vara cântă în romgleză-spaniolă-n chiloți și iarna-și pune năframa-n cap și-l pupă-n aură pe Iisus.
Să fie luați la țintă cu piese muzicale ca pe scările de la Timișoara. Și revoluționarii plâng câteodată…
Să se ceară de pe scenă publicului să țină mâinile sus, pe ritm, ca-n momentele când l-au arestat pe Ceaușescu.
Este această comemorare o gafă, un kitsch ordinar, o flegmă pe obrazul unor oameni care n-au murit pentru șuste muzicale pe banii populației? Nici pomeneală. E artă. Artă gratuită pentru suferinzi.
Ți-au murit copiii la Revoluție? Ți s-a prăpădit tatăl sau mama în decembrie 1989? Curmă-ți suferința ascultând muzică moca acolo unde s-a murit. Poate o să fie și live, în amintirea unei revoluții cât se poate de reale.
…
P.S. 1 – am înțeles că trupa Vunk și-a anunțat retragerea de la eveniment cu un comunicat sterp pe Facebook. Domnule, cum se trezesc unii fix când îi taxează lumea.
P.S. 2 – din gafă-n gafă poate vor învăța și românii că muzica costă și nu vine gratis de la autorități (via portofelul plebei).