Dacă n-ai chef să citești, ascultă:
…
Eu nu știu ce planuri de viitor își face o țară care permite ca un metrou întreg să fie tapetat cu reclame la pariuri. Ori blocuri întregi. Oricum, cred că eu și ceilalți câțiva oameni care aratăm cu degetul mizeria asta morală o să ne plictisim de atâta monolog.
Zilele trecute m-am dus la muncă într-un vierme metalic tatuat interior-exterior cu un concurs Unibet.
Inițial mi s-a părut simpatic faptul că o casă de pariuri s-a hotărât să dea ca premiu un automobil Volkswagen. Pentru că ironie, DieselGate, d-astea.
Apoi mi-am amintit ce mi-a zis un patron de cazino acum câțiva ani când făceam stand up pentru niște oameni care își pierduseră zâmbetul și simțul umorului printre lămâi și cireșe. „Îl vezi pe ăla de acolo? Acum 3 luni a câștigat o mașină la păcănele. Până s-o câștige a băgat în aparat de trei ori valoarea mașinii. La câteva zile după ce a câștigat mașina a vândut-o și s-a întors la aparate. A pierdut toți banii într-o seară.”
Finuț.
Sper să nu-mi spuneți „George, lasă că e vina lor că-s proști”, că nici voi nu sunteți mai deștepți când vă dați banii pe rahaturi. Nebănuite sunt căile viciului și ale bolii. Unde mai pui că dacă am lăsa toți oamenii să se autodistrugă pentru că-s „proști” nu cred că am prinde ziua de mâine.
Important e că porcăria asta nu pare că se mai oprește. Am ajuns să mă uit cu invidie la Albania, o țară mult mai mică și mai săracă, dar care a avut curajul să spună STOP pariurilor și jocurilor de noroc începând cu 1 ianuarie 2019.
Noi nu putem face asta pentru că industria asta plătește taxe la stat și banii ăia-s buni, frumoși, mulți. Poate că-i folosim să ne vindecăm bolnavii de păcănele.
Nici nu merită să mai spun câtă mucozitate vâscoasă merită sportivii care-și asociază fața, numele și cariera cu astfel de lucruri. Cine știe, poate în viitor o să ajungă Unibet să facă vreo competiție sportivă între licee, ori să sponsorizeze un umanitar proiect școlar, vreo șustă d-aia precum „Unibet ține la tineretul țării și d-aia am organizat o (chestie) pentru că valorile noastre sunt să (bla-bla-uri) și ținem foarte mult să (rahat)”.
Cred că-i mai ușor să ne convingem că împătimiții de jocuri de noroc sunt proști decât să recunoaștem faptul că suntem indiferenți față de fenomen.
