S-a întâmplat vreodată să stai în pat cu orele, să te uiți la tavan și să-ți conștientizezi starea? Să-ți spui „incredibil, nu fac nimic!”? Să treacă oameni pe lângă tine și să remarce faptul că ești total ineficient? Dacă ai trăit măcar odată această senzație înseamnă că ai simțit același lucru pe care-l simte și Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc. Sau Norod.
România încasează în fiecare an 1 miliard 314 milioane de lei de pe urma industriei de noroc.
Ce înseamnă asta? La prima vedere ești tentat să te bucuri. Suntem o țară care se îmbogățește. Ce nu vedem dincolo de suma asta superbă e că ea vine pe spinarea unor neajutorați, dependenți ținuți în mrejele industriei operatorilor de jocuri de noroc. Da, intră bani la buget, dar acel PIB cu care o să ne frecăm bărbia a succes o să se întoarcă în ani împotriva noastră.
Ce se întâmplă în România în acești ani e de o inconștiență crasă și lipsă de perspectivă specifică națiunilor sărace și calice. Ne „înfruptăm” din „delicii” (nici nu mai știi unde să pui ghilimelele) uitând că în ani o să vină nota de plată și copiii pentru care construim această lume cu sute de case de pariuri pe bulevarde o să facă ruptură de mușchi la degete de la atâta bine. Nu vă dați ochii peste cap. Deja vedete importante încurajează această conduită. Reclamele la pariuri sportive sunt pline de sportivi cunoscuți.
Jocurile de noroc sunt o dependență despre care te invit să te documentezi până scapi de orice formă de preconcepție. Și dacă tu te crezi în siguranță (că doar tu n-o să joci niciodată la păcănele), află că în jurul tău sunt oameni care nu sunt la fel de norocoși. Și chit că dai vina pe ceilalți pentru slăbiciunea de care dau dovadă ești nevoit să trăiești alături de ei.
Coabitarea te obligă să reacționezi.
În prezent România este un adevărat Vegas pentru amărâții care mai au doar praful de pe tobă până să-și joace și rinichii la ruletă. Asta nu-i o societate sănătoasă și normală, oricâți bani ar face.
Când marii jucători ai cazinourilor vă dau peste nas cu sumele pe care le plătesc la stat (uriașe, că și încasările sunt astronomice) să le spuneți că problemele pe care le lasă în urmă ne costă mai mult.
Spuneam la început că Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc este o farsă de instituție pentru că-și permite să poarte drapelul național în logo, făcând fix 0 (zero!) pentru cetățenii acestei țări. Românii dependeți de jocuri de noroc n-au nevoie de un arbitru între ei și manipulatorii mecanici, ci de o scăpare.
Vă redau doar o serie din „principiile de responsabilitate socială” pe care ONJN le promovează pe site:
- „Promovează-ți afacerea ca mijloc de distracție, nu ca pe o modalitate de a câștiga bani”.
Fix asta fac și cazinourile. Îi distrează pe oameni cu orele în timp ce-i ține captivi psihic și îi căpușează.
- „Oferă cu limite băuturi sau servicii care ar putea încuraja jocul excesiv”.
Această frază este stupidă de la un capăt la altul. Cazinourile oferă, în unele cazuri, băutură și mâncare gratuită, ori la prețuri mici, tocmai pentru a încuraja simbioza cu aparatul. Și un prim factor care încurajează jocul excesiv este modul în care este gândit și proiectat aparatul. Păcăneaua te face psihotronic, nu covrigul moca.
- „Informează-ți permanent și cu onestitate clienții despre pericolele problemelor de joc și cum se tratează aceastea”.
La asta te apucă râsul. Îmi și imaginez un patron de sală de păcănele încercând să-și convingă cel mai avid client s-o lase mai moale și să meargă la terapie. Ridicol.
- „Acționează imediat când ai identificat un jucător cu probleme”.
Pune repede la bătaie o mașină scumpă și în cel mai scurt timp vei scoate de 3 ori valoarea mașinii din cât au jucat oamenii pentru ea.
Și restul sunt la fel de penibile. Parcă-s scrise de un Tony Poptămaș al jocurilor de noroc.
Știu, nu se cade în democrație. Trebuie să lași lumea liberă, să facă ce vrea. Dar deja nu se mai pune problema de indivizi. Cu fiecare sală de pariuri deschisă la parterul vreunui bloc mai punem o cărămidă la viitorul nesigur și sărac psihic al țării. Peste ani o să fim nevoiți să multiplicăm banii luați din taxele plătite de industria jocurilor de noroc și să-i vindecăm victimele. Să-i facem cetățeni funcționali pe oamenii care uită cum arată lumina soarelui odată intrați în febra câștigurilor false.
Ar trebui să fie temă de reflecție națională faptul că punem bazele unei nații de cartofori. Da, o să facem bani pe cârca lor, dar care-i prețul? Falange mai puternice?
