Sărbătoarea „Schimbarea la față” simbolizează momentul când apostolii și-au dat seama că Iisus nu-i doar un prooroc, ci însuși băiatu` lui tata lui. Mai mult ca sigur Iuda & Co. au avut dubii privind originea lui Iisus în momentul în care a înmulțit peștii sau a mers pe apă, dar puțin soare-n ochi și o voce autoritară-n cap au schimbat situația.
Conform legendei.
Revenind la sărbătoare, sunt multe superstiții, dar cea mai importantă e că n-ai voie să speli haine (Realitatea.net!). Și fetele n-au voie să se spele pe cap pentru că dau în mihaitrăistarism. Le cade părul. Vocea nu se subțiază neapărat. Dacă ești fetișist astăzi e ziua când s-o bagi în cadă și s-o șamponezi de-al dracu. Și asta nu-i singura sărbătoare religioasă când apa trebuie evitată cu desăvârșire.
E calendarul plin de cruci roșii și negre în care spălatul sau curățatul sunt mai hulite decât… să zicem, pedofilia. N-ai voie! Punct! Dumnezeu a dat lege că dacă te speli în zi de sărbătoare mori înecat, chelești, încărunțești, blenoragie, nu câștigi la Loto oricâte moaște ai pupa și alte ocări.
Vă zic eu, Dumnezeu are barter cu Persil și-o bagă de mii de ani p-asta cu „Murdăria este bună”.
Și mă tot întreb, de ce? De ce e supărat Dumnezeu pe apă? Apa e bună. Iisus a făcut vin din apă. Putea să facă vin din pește sau pâine? Nu. Apa ne ajută să trăim și dacă o dăm pe corp, cu puțin săpun, are efectul ăla miraculos de a ne face să nu puțim. Și parcă oamenii se uită mai frumos la cei care nu put.
Vreau să văd și eu că biserica evoluează și apar sărbători în care e dezlegare la săpun, șampon și odicolon. Poate pe lângă mir, preotul îi unge pe frunte pe enoriași și cu puțin gel de duș, iar când vin la sfințitul caselor de Crăciun pun mai mult suflet cu busuiocul ăla ud și freacă petele de murdărie de pe pereți, nu dau așa de ochii lumii și al banilor.
Hai s-o dregem cumva că altfel unii vor ajunge să-l vadă mai des pe Iisus decât apa și săpunul.
