Vă mai amintiți nunțile alea de maneliști, cu limuzine, decapotabile și porci la proțap? Cu polițiști ca antemergători (și complici la cocalărism), politicieni muți și spectatori cu bale la gură și invidia-n stomac.
Ăștia-s copii. Asta nu-i opulență. Asta-i nimicnicie, sărăcie.
Opulență vedem la liderii țărilor arabe. Ca de exemplu, regele Arabiei Saudite, Salman bin Abdulaziz. Omul s-a dus la Moscova pentru o întâlnire oficială și-a luat după el 1.500 de persoane, avioane întregi cu mobilă, covoare și alimente.
Am mai citit pe ici-colo că-n Rusia sunt orașe unde-s rafturi goale, dar la Moscova cred că găsești liniștit un loc unde să hrănești un rege arab.
Vedeți, d-asta mă oftică pe mine ecologiștii. Stau cu ochii pe plebe, să nu care cumva să facă dușuri lungi, ori să risipească vreun colț de pâine, și au orbul găinii când regele Salman plimbă avioane și consumă rerurse pentru a-și aduce de acasă prețioasele covoare.
Mă lași?
Visăm la o lume cu hibride și mașini electrice, avocado și soia, dar liderii își plimbă bolizii cu avionul dintr-un colț în altul al planetei. Hai sictir!
Ca să nu mai spun că Arabia Saudită are aproximativ 20% din oameni sub pragul sărăciei și noi la TV îi vedem doar pe ăștia cu spițe de aur la Rolls Royce. Trăim într-o bulă când vine vorba de Arabia Saudită. Credem că pe acolo umblă câini cu covrigi de aur în coadă.
Cea mai mare dramă a regelui Salman bin Abdulaziz e că după aterizarea la Moscova i s-a stricat scara rulantă de aur și a trebuit să coboare din avion pe picioare. Adică să meargă. O, durerea! Umanitatea! Allah și voi ceilalți zei, faceți ceva, nu lăsați scările rulante din aur să se defecteze!
Mă gândesc cu milă (și o oarecare silă) la amărâții ăia din deșertul arab care stau cu nisip în fund și rod copita cămilei la cină, dar își privesc liderii cu admirație.
Penibilă specie mai suntem.
