Dacă tot s-a pornit dezbaterea asta despre homeschooling Vs. școala tradițională, am încercat să fac un mic joc de imaginație și să încerc să-mi dau seama cum se putea scrie viața mea astăzi dacă făceam homeschooling și nu mergcuautobuzulschooling.
În primul rând trebuia să am o situație materială mai bună. Să nu credeți că a mea a fost nasoală, ba din contră, am fost dintre ăia norocoși cu bani de buzunar, mâncare la pachet, toate excursiile plătite și cărți noi. Dar homeschoolingu’ e scump. Spunea un domn dimineață la Europa FM că-l costă undeva la 300-400 de Euro pe lună. Păi la final de 90, când au zis ai mei că-i timpul să merg la școală, banii ăia erau… mulți. Una e să trăiești fără griji la școală și una e la homeschooling.
Dar să presupunem că aveau ai mei mai mulți bani. Deci munceau mai mult. Mai puțin timp petrecut cu ei. Nasol pe partea emoțională, că mă raportez la părinții mei cu job-urile lor de atunci. Îmi imaginez doar pentru mine, nu și pentru ei. Bun.
Deci avem un tată șofer care oricum e plecat des în curse. Mama era casnică pe vremea aia din pricina unor probleme de sănătate. Așa că avea cine să stea cu plodul acasă, dar pentru homeschooling probabil că tata trebuia să muncească și mai mult decât a făcut. Și a făcut enorm. N-am să pun eu benzină toată viața câte cauciucuri de trailer a schimbat el.
Deci stăteam acasă să învăț. Mă trezeam dimineață, mâncam, mă schimbam în ceva haine mai decente și mă uitam pe geam la săracii care se înghesuiau în autobuz să meargă spre școală. Îmi și spuneam „ce nasol de ei, să meargă pe frigul ăsta la școală”. Venea primul profesor, învățam una alta, interactiv, frumos, băgam la tărtăcuță. Mai o pauză, o mâncare gătită din mână de mamă, un moment de relax, mă c*cam la mine acasă și continuam cu alte lecții.
Apoi mă duceau ai mei la sport, ca să crească plodul sănătos. P-acolo mai deprindeam cu socializarea și competitivitatea. Între timp, mă dezvoltam armonios, creativ, profesorii plătiți bine de părinți îi încurajau pe ai mei să mă ghideze spre un anumit lucru la care se pare că mă pricep și-mi place.
Cred că după ani de homeschooling eram cu totul altfel azi. Cred că eram mai liniștit, mai temperat și știam mai multe despre lucrurile care mi-au plăcut. Adică în loc să fiu anxietat de fizică și de profa de fizică, învățam baza și-n rest mă axam pe istorie.
Pentru că am impresia că ceea ce sunt astăzi se trage foarte mult și din școală. Viața n-a fost grea cu mine până să încep școala. A fost chiar liniștită, jucării, câine-n casă, bătut de minge pe stradă. Eh, când a-nceput școala…
Bacovia era optimist când spunea că liceul a fost „cimitirul tinereții” sale. Liceul nu e un cimitir, e armată. Cimitir era bine, că-n cimitir nu te deranjează nimeni și te descompui în liniște. În armată tragi tare să supraviețuiești și ești trimis la curățat de cartofi de toată lumea. Păi te chinuie ăl mare, profesorul, dar nu te înjosesc și ăi mici? Colegii mai tari ca tine? Sunt destul de sigur că dacă nu făceam un liceu de stat, astăzi nu eram acidul, cinicul, sarcasticul pe care-l citiți și ascultați voi la show-uri. Nu dezvoltam umorul ca mecanism de apărare dacă nu eram un pricăjit slab, mereu în ținta unor cretini cu cefe late, și ăia bătuți acasă de niște cretini cu cefe late. Nu cred că eram vreodată bun la alergat dacă nu mergeam la liceu și nu învățam să fac mișto de unii sau alții.
Partea bună a școlii e că am întâlnit și oameni grozavi. Genul pe care nu prea îi găsești când mergi să faci sport. Că pe ăia de la antrenament îi vezi de 2-3 ori pe săptămână, câteva ore. Pe când la școală e ala job. 8 ore, zilnic. Și se leagă relații, te cresc, te ajută. Poate că nu mai vorbești cu mulți de atunci, dar ți-au fost de folos la vremea aia. Așa dacă stăteam în casă și cu capul în „ale mele”… bine, azi poate știam să cânt la pian, vioară, pictam superb și eram brici de istorie și diplomație… dar nici nu-i mai știam pe cei pe care-i cunosc acum. Și-s mândru de faptul că știu astfel de oameni.
Cred că și homeschoolingul are părți bune. Poate mult mai multe decât școala normală. Dar anxietatea aia din fața profei de chimie, teama că mâine mă bate cretinul ăla gras din ultima bancă, rușinea că mă văd colegii după ce am cerut prietenia unei colege și-a zis „nu”… astea-s neprețuite. Astea peste ani te vor inspira. Vei face glume, like-uri, bani, o carieră. Și apoi dacă nu te echilibrezi și nu-ți găsești fericirea o să faci și o boală. Poate și o depresie nasoală. Poate te gândești și la lucruri mai triste de atât. Dar sună antrenant!
Câte povești mișto ai auzit începând cu „eram ieri la ora de homeschooling și…”. Și ce? Ți-ai aruncat singur un ghem de hârtie în cap și apoi te-ai bătut singur în pauză?
…
Dacă ți-a plăcut îți vin eu pe mail în fiecare zi. Lasă-mi datele tale mai jos și o donație de 1.000 $. Glumesc. Lasă-mi doar banii.
[subscribe2]
8 răspunsuri
Ramona, mama, cum 300€/an? (Ne stim, de-aia-mi permit) Cat ne-am unschool-it noi, 8 ani jumate, am iesit cam la fel ca dupa, cu o particulara super scumpa. Cat am evitat discutiile despre HS zilele astea, la asta n-am putut sa rezist. La 300€/an il mai tineam fara scoala pan’ la facultate.
Nu include cursuri, ateliere, haleu si alte chestii pe care oricum le face tot poporul. Normal ca sa traiesti e scump, dar HS in general nu e asa inaccesibil (ma refer la taxe pentru educatie). Ma crezi sau nu, dar eu o ard relativ ieftin, ca sunt singura pe plantatie si nu ma pot concentra asa bine si pe partea financiara cu copiii acasa.
George, fa si tu in asa fel incat atunci cand se posteaza un comentariu sa apara un popup cu comentariu postat, se modereaza, etc.
M-am asigurat că nu-s vulgarități, dar dacă unii se atacă și se isterizează e dreptul lor. Aici vorbim despre HS, nu despre no-schooling.
De obicei,cei care fac HS sunt aceeasi care nu-si vaccineaza copiii,cred in teoria conspiratiei,nu se duc la dr.pt ca „big pharma”si vrea sa ne omoare,cred ca nu exista virusi&bacterii si se inchina la bloguri gen „piersicuta” si Steer…
Bai,dar nu spune unu(de unde deduc ca e plina lumea de ipocriti) ce munceste,cat castiga(sau fura),nu de alta,dar mi se pare mie asa ca tre’sa te cam scalzi in bani sa faci HR.
Si sunt banii tai? La stat fiecare copil benefiaicaza de 2500 de lei din partea statului si voi platiti ca prostii tot felul de fonduri Unii vor gucci, altii hs, fiecare cu …. ma-sii.
Plus ca acel copil care face HR traieste in bula lui de norisori roz si pufosi,unde nu exista mitocanie,rautate etc iar cand va da piep cu realitatea(jungla)va cam cadea asa cu capu’de asfalt si se va zdruncina..asta daca nu il angajeaza mamica si taticu pe pile.
Si app de Dana Nalbaru,am avut curiozitatea sa-i citesc un pic blogul si mi se pare ca e cam mediocra in exprimare.
Adevarul e ca dvs va exprimati stralucit. Discutiile nu ar trebui sa se desfasoare pornind de la atacuri pasiv-agresive. Nimeni din HS nu traieste in norisori roz. In general, oamenii cu pricina au opinii dar sunt eterogeni.
Etichetarea este o practica mediocra, sa stiti.