Îmi dau seama că încep să îmbătrânesc pentru că nu mai am răbdarea de acum câțiva ani. La 18-19-20 de ani altfel stăteai cu un prost la masă și te străduiai să-i demonstrezi, cu dovezi și logică, faptul că e într-o eroare soră cu involuția. Internetul și societatea asta „pe repede înainte” te transformă și ajungi ca la 27 de ani să-ți vină să fugi în munți, ori să-i bați pe unii în cap cu bile anti-stres.
Cele de mai sus se constituie preambul pentru scurta demonstrație de prostie de mai jos, așa că vă mulțumesc anticipat pentru răbdare.
Subsemnatul și stimabila ne-am hotărât să schimbăm casa. Pe scurt, eu m-am aciuat în reședința unde locuia ea și o prietenă de-a ei. După o perioadă ne-am hotărât că-i momentul firesc și logic să locuim singuri, într-o casă doar a noastră, dar n-o puteam lăsa pe prietenă fără coleg de apartament, să rămână singură cu daravera chiriei pe cap. Așa că am pus Facebook de la Facebook pentru a da de o altă colegă de apartament.
Voi ați căutat vreodată coleg/ă de apartament? Nu-i așa că e o activitate semi-sinucigașă? E o loterie să găsești o ființă umană acceptabilă despre care să poți spune „da domnule, mă văd să impart bucătăria și căcăstoarea cu această persoană”. În rest, unii sunt atât de proști încât n-ar merita să doarmă nici pe balcon.
Și că vorbim de balcon, să vezi că de aici se trage subiectul textului. Camerele cu balcon sunt râvnite. Că deh, spațiu, aer. Eu și Ea n-am avut niciodată camera cu balcon, a fost mereu a colegei de apartament, așa că e firesc să punem la anunț camera fără balcon. Dar pui și poză cu balconul că-i spațiu de depozitare comun.
Și uite că apare domnișoara Oriana, din meandrele internetului, și deduce faptul că am luat „noi” camera cu balcon. Nu mai spun că anunțul era clar și explica unde, ce, cum și cine rămâne unde. Dar când ești Oriana… Ea n-a avut chef de multe discuții cu Oriana pentru că bun simț și d-astea, nici măcar n-a răspuns la acel comentariu cretin, lăsând cumva impresia Orianei că are dreptate, am luat „noi” camera cu balcon, ba chiar ne-am mutat în acel balcon! Eu nu vreau ca Oriana să creadă că are dreptate! M-am săturat de atâtea oriane autosuficiente. Știți ce, la dracu, o să plec din apartamentul ăla cu balconul în spate, precum Păcală cu ușa! Doar așa s-o enervez pe Oriana! O să tot repet numele Oriana pentru că… Oriana, serios?
Eu sunt și altfel, că n-am putut să mă abțin așa că am vrut să văd cine este această Oriana. Nu vă rușinați, toți avem aceste curiozități, toți vrem să știm câte ceva despre oamenii care ne enervează pe Facebook. Cine, cu ce se ocupă și mai ales ce prieteni avem în comun. Cu Oriana împart ceva cunoscuți. Dar n-am vreo jenă față de ei să-mi spun sincer părerea despre un om.
Oriana e puțin grăbită în a crede lucruri. Nițel impulsivă. Oriana pare genul care crede că are de foarte multe ori dreptate. Asta pentru că Oriana este o artistă. Oriana a terminat Tonitza, dar a făcut și filosofie, ba are și o trupă (sunt un stalker nebun!). Deci Oriana e conștientă de sine atât în plan artistic cât și filosofic. Ea știe că nu schelălăie în piesele alea pe care le interpretează și e în contact cu sinele când se uită la pozele cvasi-artisice pe care și le face.
Oriana este o alta din milioane. Se crede specială. Își va face cândva un curcubeu de culori în cap, va purta desuuri pentru a atrage atenția și-o va arde cool și interesantă. Oriana pare o altă ramură din copacul care a dat fructe precum Riri Coco.
E posibil să greșesc, dar așa e în viață: orianele și balcoanele ne induc mereu în eroare.
Așa că dacă o știți pe Oriana să-i faceți cadou de ziua ei un balcon. Sau două. Poate că-i o frustrare, dintr-o nevoie, o lipsă, nu știu. Eu sunt un simplu om cu prea mult timp liber și o cameră fără balcon de închiriat.
P.S. – n-am dorit să cenzurez numele Orianei pentru că nu-s de acord cu asta. Trebuie să ne asumăm tot ce facem. D-aia nu cenzurez numerele mașinilor parcate aiurea sau comentariile cretine de pe Facebook.
P.S. – ăsta-i un pamflet și trebuie tratat ca atare. De ce nu?
