Acum mulți ani – aproape 10, într-un interviu (pe care nu-l mai găsesc), comediantul Teo era întrebat de ce nu face glume despre politică și politicieni. Nu mai știu cu precizie cum a frazat, dar ideea era că nu poți râde de ceva ce este deja amuzant. Ceea ce mi se pare corect și motivul principal pentru care clipurile cu reacții la video-uri amuzante sunt o abominație non-creativă pentru oameni care n-au umor. Exact ca ăia care spun bancuri.
Umor înseamnă să inventezi umor, nu să-l comentezi.
O perioadă mi s-a părut și mie comic să râd de personaje precum Dan Puric, Dan Negru, Călin Georgescu. Era prea greu să n-o faci, multe fiind servite parcă la botul calului. Măcar un rictus și tot stârneau ceva în mușchii feței. La fel și fanii lor. Probabil unde păreau puțini și te gândeai că-s inofensivi, ușor de educat, puțin confuzi dar tratabili. Dar mai ales puțini.
De sărbători cred că m-am luat cu altele și n-am mai fost atent la toate cele din sfera asta, cuvânt cu cuvânt. Am sesizat tabloul, l-am privit cu atenție și îngrijorare, dar nu m-am uitat la fiecare detaliu.
Dar acum mi-au ajuns la urechi (și ochi) alte declarații făcute de Călin Georgescu. Ori postările lui Dan Negru. Ori sute de comentarii (reale) ale unora dintre fanii lor. Și nu mai e comic. Ți se ia, că și pizza dacă-ți place foarte mult nu poți să mănânci în fiecare zi, ba chiar ajungi s-o urăști și să-ți facă greață.
Nimic în exces nu mai e plăcut, frumos, comic.
Ce mi-a umplut paharul e probabil puțin lucru din multitudinea de bazaconii, dar aia a fost picătura: un (alt) video în care Georgescu împărtășea din înțelepciunea lui nemărginită. Vorbea despre cum bebelușii nu vorbesc pentru că sunt înțelepți, nu pentru că nu pot. Mă uitam la imagini, mă uitam la bebelușul din brațe, îl ascultam pe Georgescu, auzeam meteorismul lu’ fii-miu și eram „bă, ajunge”. Mă uitam la comentarii și eram ferm convins că ajunge. Serios, ajunge.
Chiar așa, nu se mai găsesc cămăși cu mâneci lungi?
Deja mă simt de parcă oamenii sănătoși sunt la Obregia (Spitalul Clinic de Psihiatrie), și cei cu probleme mișună pe afară, printre noi. Și o fac doar pentru că-s îndeajuns de mulți încât să nu mai aibă cine să îi interneze. Într-un scenariu bun de carte/film la Obregia s-au „internat” pe nașpa cei mai sănătoși ca să scape de nebunia de afară. S-au prefăcut că-s Napoleoni ș.a.m.d. ca să scape de dacopați, antivacciniști, negaționiști, dunning-krugeriști, planet-platfusiști etc..
Plecând de la imaginea de mai sus m-am apucat să caut pe net „semnificația emoțională a fiecărui dinte” și am găsit clinici stomatologice care tratează dinții cu cristale și consideră că „traumele emoționale ale mamei influențează dinții copiilor”. Asta se întâmplă când îl citești pe Gabor Mate mult, pătimaș, invers.
A devenit ridicol tot ce se întâmplă și e absolut descurajant. E total descurajant.
Nu știu de ce nu apare mai repede un fenomen de tip Maglavit, ca să terminăm cum se cuvine această dodoloață perioadă istorică numită „ultimii 100 de ani de wtf!”.
Îmi folosesc toate resursele pentru a înțelege și tolera faptul că oamenii sunt nemulțumiți (frustrare firească și justificată în numeroase cazuri), dar e inacceptabil s-o dăm în delir total. Și eu sunt nemulțumit de multe, și eu am multe întrebări fără răspuns, dar tocmai lejeritatea răspunsurilor pe care le dau unii mă sperie. Văd ce comentarii și ce exaltare e la mesajele lui Georgescu și sunt total descumpănit. Cred că vorbim de cetățeni ireparabili pe termen scurt-mediu, și cine are tot timpul din lume să-l dedice unora care cred orice? E ca-n gluma-observația lui Jim Jeffries cu trenul.
E aproape imposibil să mai educi indivizi trecuți de ±30 de ani, mai ales în aspecte care țin de logică și modestie intelectuală. Dan Negru nu înțelege nici la vârsta asta, chiar și răsfoind cărți de colorat, că „încălzirea globală” nu înseamnă că o să fie cald peste tot, mereu, ci că are mai mult a face cu faptul că dacă se încălzește prea mult într-o singură bucată de planetă o să fie un fiasco peste tot. Dacă-i explici cum stă treaba cu oceanele o să-ți vorbească de cum era vremea pe când trăiau bunicii lui. Că nu poate. Ori nu vrea. Ori nu vrea pentru că nu poate.
Am norocul de un Facebook feed diversificat și pot să gust din toate.
Am atât aroganți care „nu înțeleg, gen wtf!” de ce sunt mulțimile nefericite (e de la bani, e mereu de la bani!), dar în același timp văd tot felul de manifestări înfricoșătoare. Oameni cu studii înalte finalizate în arii care necesită și construiesc gândire critică sunt total rupți de orice formă de rațiune. Firește, și studiile astea sunt cum sunt. Trebuie să trăiască și facultățile alea, nu? De ce să promovezi 5 din 100 și să riști închiderea (pe motiv de lipsă de profitabilitate intelectuală), când poți da diplome ca pe șaorme și să speri că ăia care au promovat cu minimul nu vor ajunge vreodată să lucreze în domeniul pe care l-au fentat. Ceea ce e oricum o gândire găunoasă, că un „specialist” fără poziție e la fel de nociv ca unul cu poziție. Și fenomenul e global, că e internetul plin de absolvenți la Universitatea Oxford-ul de Jos și Cambridgeșiorul din Deal, care ajung să creadă atât de mult în minciuna intelectuală încât nu le mai ajungi la nas. Recent mi-a povestit și arătat cineva cum la aceste fabrici de diplome britanice se vine ca la Mega Image și apoi te întorci în România ca „elită intelectuală”. Pașoptiști new-wave.
Unii măcar au o scuză: s-au prăjit total pe uleiuri esențiale, alții nu-l mai scot pe Dumnezeu din astrogramă. Ori alte combinații care și dacă se bat cap în cap ideologic nu contează. Nu mai contează dacă Buddha a fost crucificat pe bețișoare parfumate, importantă e „energia”. Și sunt mulți. Sunt tot mai mulți și (par) complet ireparabili. Să dea toți zeii să greșesc. Au ieșit din zona de „sunt curios de” și s-au cimentat în credința oarbă, fantasmagorică, dar mai ales, cea care răspunde atât de simplu la o problemă complexă. E țara plină de oameni care-și explică prea multe și prea ușor. Eventual prin „energii” și frecții cu ulei esențial.
Poate am o pasă proastă, poate așa a fost mereu. Nu știu.
Nici măcar nu știu a cui e vina. Mă uit cu dezgust la știri, indiferent de post, și cel mai mult mă frustrează omisiunea. Bătutul apei în piuă. Circulaba. Aceleași fețe spunând aceleași lucruri pentru același public, total indiferenți/rupți de discursul care ar prinde și la bula cealaltă. Fiecare urăște și explică pe limba alor lui. E un efect de halou la toate de te apucă groaza, de la Digi până la Realitatea. Sunt toate jenante și fac rău sub o formă sau alta. Și cel mai mult mă enervează bula bună, că dezamăgirea doare mai tare. D-aia Digi24 merită mai mult dispreț pe axa posturilor de știri. Până la ora asta singurul post care n-a mințit cu nimic din ce a prezentat a fost Paprika TV.
Și nu-s singurii.
Când mai prind știrile matinale de la Pro TV mă gândesc mereu: cum se poate ca un post care-și spune mereu că e top pe informare să-și permită de ani de zile un moment de completă irațiune sub forma unei tunsori bob? Cum să te iau în serios când îmi vorbești de politică externă, războaie, economie, și apoi că berbecilor le merge bine și capricornii se întâlnesc cu o persoană cunoscută? Ce program serios de știri rupe din timpul unor informații cu adevărat relevante ca să-mi spună ce fac azi gemenii?
Apoi vezi și cu cât aplomb s-a viralizat în bula bună fake-ul cu Simion care se sărută cu Șoșoacă. Că mna, caterincă. Adică fake-urile sunt umor când corespund narativului din bula bună. Dacă era un fake în care Ștefănuță se săruta cu Ursula von der Leyen era o glumă proastă, un fake ordinar. Bula bună trebuia să-și dea seama că sunt două motive pentru care nu trebuie să shareuiască și să se hlizească atât de public la fake-ul Simion-Șoșoacă: 1) stârnește antipatia celeilalte bule și demonstrează că putem să glumim despre orice și oricum – ceea ce nu îi convine când e despre ea; 2) legitimează o practică, aceea a fake-urilor video, pe care ipocrit s-ar scuza că le folosește doar în scopul propriului umor (de parcă ăsta nu rănește un grup). Asta, my dear comrades, se numește dublă-măsură și strică multe combinații.
Să mai spun și de editurile care zeci de ani au publicat la foc automat zeci de lucrări despre „sfinții închisorilor”, lăsând contra-cost să crească simpatii legionaroide? Minunat că s-a mai tradus și o carte despre „pericolul woke”, să fie clar pentru toată lumea că woke-ismul ne omoară, nu obscurantismul. Identitatea de gen distruge omenirea, nicidecum ghilotinarea oricărei ieșiri dintr-un tipar care, luați la bani mărunți, îi deranjează și pe cei mai vocali conservatori. Dar nici n-ai cu cine să discuți despre ce implică subiectul identității de gen că panicații nu se apropie de conversația asta de frică să nu se ia, așa cum ani de zile credeau că homosexul se transmite dacă vezi gay pe stradă.
Dan Negru, săracul, e monumental. Dar un monument cu mii de fani care-l aplaudă ca focile.
Totuși, în incomensurabila lui nătângie are o mare calitate: a știut să-și construiască brand de băiat deștept. Și nu deștept în sens de descurcăreț, ci deștept intelectual. Cred că a înțeles de tânăr că dacă-ți freci coatele de oameni care știu chestii, și oamenii te văd în prezența lor, vor considera că te-ai molipsit de vreo formă de inteligență, că ai luat gândire ca pe HPV. Că se face vreun transfer de valoare intelectuală. Doar că momentele când somitățile stăteau pe lângă Dan Negru nu erau pentru că e Dan-Te pui cu blondele-Negru era un partener atât de provocator intelectual, ci mai degrabă pentru că avea o emisiune cu audiență și e drăguț să te vadă oameni mulți, fie și lângă un scaun de plastic. Costul nu părea că e așa mare.
Plebea, crescută să învețe papagalicește informații, n-a înțeles ce îl face pe om deștept cu adevărat. „Deșteptul” știe informații. Atât. E un almanah ambulant. Dacă-l oprești pe stradă să-l întrebi lucruri aiurea („care e capitala Nigeriei? Câte poezii a scris Eminescu? Care sunt județele din nordul țării?) el trebuie să știe instant răspunsul. Asta îl face deștept. D-aia prind clipurile cu oameni întrebați chestii random pe stradă. „Haha, n-a știut prostul ce sunt alea castaniete. Haha, nu știu proștii câți ani a domnit Vlad Țepeș”. D-aia juisarea în masă când copii recită Luceafărul la TV. Că prețuim capacitatea memoriei, care nu e neapărat sinonimă cogniției. Să știe tot, dar să nu înțeleagă nimic.
D-aia Dan Negru și toți ca el s-au simțit atât de confortabili în emisiuni de cultură generală. Că doar asta e de capul lor. Aproape toată intelectualitatea asta se reduce la oameni care au memorie. D-aia mulți când n-au ce să spună despre Vadim Tudor o scot p-aia cu „știa multe”. Și-a umplut capul cu miliarde de informații care nu l-au ajutat să înțeleagă nimic. D-aia și Puric e deștept, pentru că știe citate cât să plictisești trei generații și să nu înțeleagă nimeni nimic din ele. Că nici Puric nu înțelege ce citează.
Eu îmi aduc aminte perfect primul moment când am fost deștept: aveam vreo 13-14 ani și Dezbrăcatu/Hrubaru de la Cronica Cârcotașilor s-a dus după Dan Negru la studiourile Antena1 să-i dea Trofeul Rușinică (o cioacă de pe vremuri, un fel de premiu pentru bâlbe). Și Dan Negru asculta AC/DC la volum maxim în mașină (că dacă ești rocker și faci asta nu ești cocalar, doar la manele volumul e semn de prost gust), urmând apoi un moment de circulabă despre ce muzică bună și ce deștepți suntem noi, și hahahihihoho. Și eu, la vârsta aia încă ascultând manele de tipul „You shook me all night long” mi-am dat seama că Negru e cam marțafoi și cringe, dar pe vremea aia nu se inventase cuvântul cringe așa că am rămas doar cu un sentiment indescriptibil de „ceva e prost aici”. Anii au trecut, m-am schimbat enorm, am fost și prost, am mai zis și chestii inteligente, dar profunzimea acelui sentiment nu s-a schimbat niciodată și nici n-am avut vreun moment de „bă, poate nu-i așa”. S-au schimbat multe, dar sentimentul ăla de acum 20 de ani vizavi de Dan Negru a rămas același (și pare că va continua).
Și apoi te uiți iar la fanii lor. Te uiți la comentarii. Le asculți argumentele.
Le răspunzi. Vezi zidul. Vezi bâlbele (precum discuția asta cu un fan Georgescu de la Europa FM. Ori asta). N-ai ce să repari. Și e deja în punctul în care nu cred că cele două tabere pot coexista. Că nu poți avea o țară funcțională dacă unii zic „ne vaccinăm copiii să nu moară de boli medievale” și „eu nu simt să-mi vaccinez copiii că îi vor ajuta energiile și uleiurile esențiale”. Nu pot colabora oameni care vor ca anumite grupuri să moară în chinuri biblice, cu ăia ai căror copii nu întreabă „de ce se țin doi bărbați de mână?” Cum să coexiste cei care vor buletine moderne și digitalizare cu ăia care-și iau la foarfecă buletinele și cred că e drac în card? Mai merge să nu ne înțelegem vizavi de Samsung vs. Iphone, dacă e ok să avem treceri de pietoni înălțate vs. la nivel, dacă să facem viteza în oraș 30 km/oră vs. 40 km/oră, dar la lucruri fundamentale…
Și te uiți la ei, deja peste 2 milioane, și-ți zici „bă, de ce m-aș lupta să fim vecini? De ce aș vrea să avem cu toții un parc în cartier? De ce să contribui și eu la spitalul vostru dacă voi nu credeți în medicină? De ce să cresc o ființă umană care să performeze în ciuda fixațiile voastre? De ce sunteți prăjiți că la festivaluri nu cred că mergeți?”
Poate că ăsta e conflictul viitorului. Lumi se vor scinda din diferențe de perspective, nu religioase/spirituale, nu pentru resurse fizice. Pur și simplu nu vor putea trage la aceeași căruță oameni care cred că vaccinurile dau autism cu ăia care înțeleg că Olivia Steer&gașca sunt un caz special și tolerat dintr-un paradox wokist.
Poate greșesc. Poate e doar o fază. Dar mai degrabă cred că mulți români sunt pregătiți să se trezească în conștiința lui Georgescu decât în vreuna a modestiei intelectuale și a cărților care nu ne promit scoaterea din Matrix.
Mai vedem după alegeri.
2 răspunsuri
Înainte de anularea turului 2 am avut o discuție în tren cu un tip in jur de 27 de ani, votant CG, care îmi povestea că e e greu in Romania și că părinții lui nu au ce manca și că acum a venit momentul să scăpăm de toții corupții și să ne „salvam tara”. Când a văzut că nu sunt in asentiment cu el a scos din buzunar o legitimație de student de la o facultate din Marea Britanie că să îmi arate că el „nu e așa prost” cum îl cred eu. Într-adevăr omul studia construcții în UK și era foarte mândru de asta. Mi a zis că acolo e viața și că „te plătesc aia sa inveti”, nu că în România unde faci foamea. Apoi a scos telefonul și a început să se uite la live-uri pe tiktok de la Realitatea TV, fara căști bine înțeles. La un moment trenul a trecut printr-o zona fara semnal, moment în care tipul ăsta a dat like la reel-ul de pe tiktok. Like-ul nu s-au înregistrat iar el a început să abereze: ” ai dracu ăștia cu SRI-ul. Ce au putut ba să facă… Mi-au șters ăștia like-ul că să nu se vadă că suntem cu Calin Georgescu. E clar, incepe războiul” și alte mizerii. O facultate e egal cu 0 in ziua de azi, din păcate.
Ma refer la doar la unele facultăți