Dacă mai exista OTV și Dan Diaconescu în Direct aveam cu siguranță ce să vedem zilele astea. Și pe burtieră scria mare: „Cine ar câștiga dacă s-ar bate Jurnaliștii cu Corporatiștii?”
…
Acum niște ani buni scriam destul de rar niște părerologie la una din gazetele de știri quality (nu-i vreuna menționată în acest text). Mi se cășunase mie pe ceva făcut de Vodafone și mi-am dat cu părerea. Toate bune și frumoase, textul mergea cum trebuie, lumea de acord cu opinia, nimic anormal.
Primesc un telefon. Redactorița șefă. Nimic grav, doar voia să mă anunțe că celor de la Vodafone le-au sângerat cuticulele de la textul meu și au pedepsit ziarul/siteul retrăgând toată reclama la Vodafone pentru X perioadă de timp. Gaura din buget pe care am reușit s-o dau? Vreo 700-800 de euro/săptămână. Pe vremea aia erau bani, mai ales pentru un ziar care încă tipărea masiv și trăgea tare și online. Mi-a părut rău că am făcut nasol la oameni în portofel, dar m-am bucurat să aflu că nu-mi dau jos textul (până la urmă răul era deja făcut). Femeia era tare pe picioare (jos pălăria), de acord cu opinia mea, voia doar să știu că dacă mai am multe opinii anti-sponsori (oricât de bine argumentate) o să las pe toată lumea fără pâine.
Mi-am învățat lecția și n-am mai zis nimic de sponsori. La ei.
Tot acum niște ani mă apucasem să fac niște cioace online. Luam reclame la mișto. Nimic grav, nițel umor de autobază pe ici-colo, dar nu cât să nu dormi noaptea. Fac un episod despre o reclamă Hochland și câteva ore mai târziu mă cheamă șefa în birou. Că a fost sunată de una de la Hochland, o piuliță (o să vorbim cândva și despre ele). S-o amenințe aia voalat că dacă nu dau jos clipul agenția X n-o să mai pupe brânză Hochland (asta după ce tot noi le făcusem niște campanii de succes). Șefa a zis că e treaba mea ce pun pe net și că nu vrea să-mi impună ceva ce nu afectează agenția (cam afecta se pare, dar fie, mi-a zis mama să nu contrazic femeile).
Altfel, 2 – 0 pentru Femei Șefe Șmechere în fața Piulițelor.
Trec anii, pun nițel burta pe carte, citesc niște Naomi Klein și alții din gașca ei și aflu că se înfige bine corporatismul în orice și oricine. Ăia care nu devin Head-of-…, Manager-at-…, sau (cum aveam să întâlnesc cândva) Ninja-for-…, sunt sortiți să suporte corporatismele altora.
Românul are idei puține și fixe, se plânge de birocrație, timp în care corporatismul vine tiptil prin spate și își vede liniștit de treabă inventând titulaturi și metodologii care pot eficientiza/optimiza/dezumaniza.
Am citit ce s-a întâmplat la Libertatea și nu pot să spun că m-a șocat. Falimentul iluziei numite Jurnalism e previzibil, în curând un AI va putea să-ți dea ce știri vrei tu. Din moment ce oamenii dau bani să trăiască viețile altora de ce n-ar da bani să trăiască „știrile” altora? Motivaționalii de serviciu ți-ar spune că „prea e mult negativism, ia să mai inventăm niște știri fericite dacă nu avem unele reale”.
La Libertatea a venit corporatismul și a spus că „nu știu ce faceți voi pe aici, dar afară pentru că d-aia”.
Că îi spui Ringier, Mingier, Fingier, corporatismul de tipul ăsta se manifestă oriunde la fel când vrea să bani. Unora li s-a fixat placa faptului că Tolontan&alții sunt dați afară (exclusiv) pentru că încurcă. Acest „încurcă” e din vremurile când jurnaliștii se băteau cu politicienii. Pe ăia îi încurca. Nu încurci cu nimic pariurile dacă nu faci texte elogioase despre ei și nici nu le critici. Ești doar inutil în marea schemă a jurnalismului care produce bani.
Acum e trist pentru că Tolontan chiar făcuse o treabă (neașteptat) de bună la Libertatea. Știu că am tot zis nasoale despre hruba aia de Gazeta Sporturilor (și nu retrag nimic cât timp nu-i retrag și ei adeverința de jurnalist eliberată corespondentului Gigi Becali). Dar la Libertatea chiar se făcuse un spațiu cum nici nu ne imaginam acum câțiva ani când citeam la Pagina 5 că Cerasela adoră Red Bull+Cola, îi plac petrecerile în Costinești și caută un băiat „sincer, amuzant și fidel”. A strâns Tolontan niște oameni și au pus de un ziar chiar digerabil, multe texte ok, editorialiști din diverse bule (cât de des ai opinii stângiste în presa mainstream?).
Dar ce n-au văzut, ori n-au anticipat, e că Libertatea era la Ringier, iar Ringier e tot o corporație. Și corporația are interesele ei.
Din păcate, și ăsta e un fenomen global, cea mai mare parte a presei este la mâna corporatismului. Adică asta cu „presă liberă” e vrăjeală dacă presa aia liberă nu poate să spună nimic de X politician sau Y brand.
Perfidia e că patronii de presă și-au dat seama că politicienii sunt un sac bun de lovit. Că dai în ei și nu pățesc nimic. Doar se răcorește vulgul, ăia știu că pumnii plebei via presei sunt doar masaj thailandez. Cât de des înfundă presa mainstream un politician? Mai degrabă jurnaliștii freelanceri, ăia fără mamă, tată, sponsori cu Logo fac daune. Dar din ăia mai și mor. Convenabil.
Sincer, cred că și politicienii și-au dat seama că merită să mai ia o nuia jurnalistică peste față, așa că s-a ajuns la un consens: „Gazeta X mă înjură pe mine, Gazeta Y (unde am angajați) vă înjură pe voi. Ne porcăm aici, ne mai certăm, ne mai aliem, dar nu dăm în sponsori.”
Oricum, dacă e să cercetăm foarte adânc în meandrele concretului, politicienii sunt jucării în mâinile unor interese comerciale. Dacă o armată de politicieni fierți pe sănătatea copiilor nu pot muta păcănelele de lângă școli pentru că primesc telefoane (și bani) îmi e destul de clar cine are, de fapt, puterea.
De altfel, cam orice decizie de interes public e calculată la umbra lobby-ului. Înăsprim fumatul? Păi să vedem ce are de spus și decartat industria tutunului. Că poate ea nu e de acord și atunci e păcat să ne certăm cu niște companii care într-un singur an bagă în buzunar cât nu bagă România în Educație în vreo 10.
D-aia zic: jurnaliștii s-au plafonat pe anchete/ură/comentarii pe politicieni. Digi24 îi înjură pe ăia pe care Antena3 îi ține în brațe și vice-versa.Toată lumea e fericită. Generic, înjurăm niște buhăiți care în marea schemă sunt relevanți precum horoscopul prezentat de Neti Sandu (dimineața, „știrile” Pro TV).
Motiv pentru care cei mai deștepți oameni politici nu și-au mai împins copiii în „carieră” politică. Majoritatea celor care fac asta sunt din categoria bogaților de tranziție, nouveau-riche de România, bijnițari fără clasă care vor să-și dea ereditar poziția de senator/deputat/primar. Desculți fără viziune.
Politicienii deștepți s-au prins că privatul/corporatismul e baza și au investit ca odraslele se dezvolte pe aceste paliere. Copiii de aur ai tranziției nu se visează politicieni, ci au birou sus în vreo clădire de birouri. Au educație, bagaj social, tot ce le trebuie. Probabil își cresc copiii Montessori, în timp ce părinții lor (politicieni) se plâng că ăștia mici nu mai știu de frică și „pe vremea mea…”. D-aia ajung unii votanți USR să stea la cafeluță de specialitate cu vreun copil de PSDist care face/predă/dezvoltă corporateză (în limita mixului de „7 ani de acasă” + educație vestică).
Revenind.
Toate bune și frumoase în jurnalism atâta timp cât nu spui cu nume+prenume în ce magazin colcăie șobolani pe pâine. În ce companie sunt sclavagiți angajații de psihopați cu badge. Să nu care cumva să transpire în presă vreun abuz sexual corporatist, și dacă se întâmplă, vai de ăia care arată Logo-ul. Dăm în Logo doar dacă au dat și ceilalți. Ori dacă e vreun șef care își asumă scandalul de după.
Practic, jurnalismul se oprește acolo unde începe pauza publicitară.
Și aici intervine palma pe care și-o iau cei de la GsP și Libertatea (momentan). Dar vine și rândul celorlalți. Stai să vezi când s-o intra în televiziuni.
Inițial, jurnalistul a crezut că Publicitatea poate să fie (și este) o enclavă în structura de muncă. Noi cu știrile noastre (politicieni, Gigi, pisici pe snowboard), reclamele cu ale lor. Doar că Ringier, Bingier, Mingier nu face bani din știri. Alea provoacă cel mult anxietate. Banii vin de la sponsori, reclame. Și dacă se trezește vreun jurnalist (ori mai mulți) că îl doare etica și el nu înghite suplimente alimentare dubioase… nasol, suplimentele alea plătesc salarii și yacht-uri.
Ani de zile jurnaliștii au tăcut. Aveau în ce să dea pentru pâine.
Dar lumea se schimbă, corporatismul a simțit miros de profit și știe că poate face și mai mulți bani dacă știrile sunt scrise SEO astfel încât ascultătorul/cititorul să înțeleagă imediat că oricât de mult trist e în lume (războaie, suferință, corupție politică), X unguent face bine. Ori pariuri fac bine. Ori țigările fac bine. Ori…
Că aici e interesantă revolta celor de la GsP/Libertatea. Că ei s-au opus „ingerințelor” editoriale și într-un editorial (nu mai știu al cui de la GsP) se explica faptul că, de fapt, Ringier le-a cerut să scrie SEO (înțelegeai asta dacă ai habar ce e aia SEO). SEO, pentru cine nu știe, e moartea. SEO înseamnă să faci un text astfel încât să se potrivească în proporție cât mai mare cu ce caută cel mai analfabet om pe Google. Dacă el scrie pe Google „aparat frecat cotul”, compania X face aparatele astea, tu trebuie să ai un text care conține EXACT „aparat frecat cotul”. Ca un text să fie SEO înseamnă că în el trebuie să pui de câte ori trebuie, și cum trebuie, cuvinte cheie. Care cuvinte cheie („pariuri”, „fumat”, „sănătos”) trebuie să ducă cititorul unde trebuie. Asta e o descriere foarte pe scurt. Poți da un Google dacă vrei să înțelegi mai profund și sunt sigur că alții vor explica și mai detaliat.
Și da, a scrie SEO ca jurnalist (mai ales unul care vrea să facă anchete, poate nițică beletristică să arate că știe sinonime) e crunt. E și asta o „ingerință editorială” de la Ringier. Le-a cerut să scrie ca niște roboți. Ca pentru idioți. Pentru că Ringier știe că majoritatea celor care urmăresc presă mainstream sunt idioți și trebuie să livrezi pe limba lor, via sponsori. Pentru că misiunea Ringier e să facă bani, nu să educe/informeze. Și ruptura asta nu e de ieri. Așa a fost mereu. Jurnaliștii doar au tolerat dinamica asta. Toți.
Dar acum mă întorc la tema subiectului (și suferința celor de la Libertatea).
Nu Ringier dă la gioale jurnalismului. Nu patronii pun pumnul în gură. Așa e sistemul în care trăim. Corporatismul tolerat ani de zile de presă. Și nu e vorba doar de Libertatea, e o boală planetară. Presa a închis ochii la abuzuri corporate crezând că miza socio-politică e să vezi ce caviar au băgat în gură politicienii. Zilele trecute la Digi24 se comenta de dumicați au înghițit PSDiștii la o chermeză politică. Că asta cred jurnaliștii că e miza, să arăți că „stângiștii” de la PSD nu mănâncă merdenele, ci somon. Cu excepția unora, cei mai mulți politicieni sunt piulițe. Ce, nu știm cazuri de politicieni care au întins mâna la Corporație ca să închidă ochii la vot? Avem cazuri celebre din Parlamentul European…
Asta-i buba. Presa nu trebuie să stea pe banii unor entități abstracte. Ori pe portofelul politicienilor. Ori din ce încasează din niște pătrate publicitare. Presa trebuie să-și demonstreze relevanța în fața cititorilor și să primească bani de la ei. Cu cât ești mai bun, util, cu atât ai mai mulți abonați.
Aoleu, nu se mai abonează oamenii? Nasol. Păi e greu acum să le mai oferi calitate pe bani când le-ai dat balast pe moca.
Pare imposibil să-i mai obișnuiești să se aboneze pe 2-3-5-10$ pe lună ca să le spui ce au nevoie. Dar poate e nevoie să știm un prag.
Cert e că Libertatea/GsP/ceilalți trebuie să învețe din scandalul Ringier și să înțeleagă că presa „liberă” sponsorizată de corporatism e o iluzie. Acum a fost cazul pariurilor, ele s-au încordat (SEO) la GsP. Mâine poate suplimentele alimentare de incontinență urinară vor sponsoriza fotbalul românesc, presa și vor emite pretenții editoriale (SEO). Și o să fie concediați alți jurnaliști, ăia care știu că suplimentele alea nu-s bune, dar au tăcut din gură pentru că erau lăsați să-și facă filmul.
Iar Ringier… Nu le pasă lor de unde vin banii, că-s pariuri, cuie ruginite sau gloanțe pentru minori. Bani să fie. Și o unealtă (jurnalismul) care s-o producă. Dacă accepți „ingerințe editoriale” ca să facă ei profit via sponsori bine… dacă nu… alții.
În încheiere, când jurnaliștii Libertatea/GsP își vor face un nou Ceva, al lor, să țină cont de aspectul ăsta: nu se poate și cu orice fel de sponsor și cu relevanță socială. Mai bine un Patreon cinstit decât un Patron cinic.
