Inspirat de textul Teodorei despre kitsch-ul furatului de mirese m-am gândit la un alt obicei care gravitează în jurul nunții, consolidării căsniciei: petrecerea burlacilor/burlăcițelor.
Dar cum a început totul?
Datele istorice ne spun că primii care au organizat PB (Petrecerea Burlacilor) au fost spartanii. Prima mențiune o avem din secolul al V-lea și aflăm că precursorii dinamoviștilor îl luau pe viitorul soț și-l cinsteau până nu mai puteau. Aproape nici măcar o diferență față de zilele noastre.
Primul mamelon afișat la o PB e menționat în 1896 când unul din nepoții lui P.T. Barnum aduce o dansatoare la petrecerea organizată pentru fra-su. A fost cu scandal, poliție, nasol. New York… niște înapoiați.
Cum e azi?
Din ce aud și văd am impresia că-s două feluri de PB: bune (despre care nu se vorbește, nu se știe nimic) și… discutabile.
Despre alea bune n-avem ce să spunem pentru că (așa cum spuneam mai devreme) despre ele nu vorbește nimeni. Tocmai secretomania le face să pară atât de grozave. Doar imaginația ne poate răspunde la întrebarea „oare cum au marcat ultima seară de celibat?”.
Și apoi le avem pe cele discutabile. Le-am împărțit în două grupuri: petrecerea fetelor și petrecerea „spartanilor”.
Ce fac masculii?
Se impun două variante:
- Seară de băiețeală-light – FIFA, o canapea, câteva beri, poate mâncare comandată. Totul se desfășoară într-un apartament. Discuții filosofice despre viața de familie, certuri de la politică, fotbal, religie. Membrii grupului își arată reciproc ce au (mai) cucerit pe Facebook/Instagram/Tinder. Sau foste. Pentru unii e o ultimă încordare a testosteronului pentru că apoi (își promit) că se vor dedica familiei. De obicei în acest grup e un individ care tot insistă: „hai să mergem undeva să ne facem căcat!”. Nimeni nu-l ascultă. „Bă, n-am chef… hai să bem aici… mâine am treabă…”;
- Seară de băiețeală-hardcore – se iese în oraș, se bea în mai multe baruri, se varsă zeci de shot-uri pe gât, se urlă, se dansează în cerc (format doar din masculi). Se aruncă priviri pofticioase la alte femele (mirele, beat, mai punctează câte un „aș da la ea, dar gata… mâine sunt om luat!”). În acest grup există un filosof turmentat (de obicei un soț cu experiență), acesta oferind sfaturi sforăitoare despre viața de familie direct proporționale cu paharele băute. Totul se termină cu fast-food și (inevitabil) vomisment.
Dar ce fac reprezentantele sexului pensat?
Am vorbit deja despre bărbați.
Femeile?
În ultimii ani a explodat și fenomenul PB-ițelor. De ce? De ce nu? Femeile s-au emancipat, e o lume liberă, se pot face îmbăta la fel de mult, rău și festiv ca bărbații.
Ce fac ele? Păi vor să răzbune într-o singură seară secolele de dezmăț burlăcesc inegal. Așa că își fac și tricouri asortate. Și ies în oraș (ori schimbă orașul). Intră zgomotoase în cluburi („HEI! TOATĂ LUMEA! SUNTEM O GAȘCĂ DE FEMEI LA PETRECEREA BURLĂCIȚELOR! PRIVIȚI! NE ÎMBĂTĂM ȘI FACEM URÂT! WOHO! NU NE BĂGAȚI ÎN SEAMĂ!”). Beau shot-uri, dansează, râd între ele și chicotesc pe seama bărbaților care le admiră. În toate grupurile e una care ține să-i reamintească miresicii (pe un ton grav) că urmează să copuleze cu un singur penis toată viața. De obicei asta-i prima care se îmbată, cea mai promiscuă și știe cele mai multe faze din serialul „Totul despre sex”. De obicei repetă „Eu sunt Samantha, știți!?”.
Uneori viitoarea soție calcă strâmb (acum ține de tine unde pui linia înșelatului), dar e spovedită de grup. „Lasă, că și el e cu băieții și… nici nu vreau să mă gândesc”. Ei probabil joacă FIFA.
La final cineva vomită și toate pleacă ducând leșinata pe brațe. Cea din urmă vorbește tare, spune numai tâmpenii și începe să plângă după un fost. „Eu o să rămân nemăritată… am atâta ghinion!”.
A doua zi toată lumea e bine.
