La Revoluție nu s-a murit ca tu să votezi din ură și răul cel mai mic

14

Unii nu veți ajunge la finalul acestui text. Dacă vă știți colerici-politic vă recomand să începeți invers lectura.

Legea lui Godwin este un concept modern care spune următoarele: „cu cât o discuție din online se prelungește mai mult cu atât cresc șansele să se ajungă la o comparație cu Hitler sau naziști”. Urmăriți dezbaterile de pe Facebook.

Legea lui Bonea (eu am făcut descoperirea asta, aia e) este un concept românesc definit în felul următor: „cu cât o discuție se prelungește mai mult, online sau offline, și unul dintre partenerii de dialog este deranjat de perspectiva celuilalt, cu atât cresc șansele să fie utilizat argumentul <<știi, la Revoluție s-a murit pentru ca noi astăzi să…>>”.

 Doar o gândire arogantă își poate aroga motivul pentru care s-a murit la Revoluție.

Trebuie să ai un tupei fantastic să spui că tu știi de ce s-a murit la Revoluție și că, ce să vezi, se potrivește motivației tale.

La Revoluție s-a luptat pentru multe motive. Foarte multe.

Cu toate astea știu sigur de la tatăl meu că el n-a luptat pentru pensie de revoluționar (ce fraier, a dat cu piciorul unor bani buni. Că unii „eroi” au primit remunerație, de parcă n-ar salva o femeie de la viol fără recompensă). Tata și mulți alții n-au luptat pentru privatizări grosolane. Nici nu-și imaginau ei ce urmează. N-au luptat pentru poluare și consumerism excesiv. N-au luptat pentru mall-uri, 3 mașini per familie, defrișări masive, cârpe fashion la ofertă. Și cu siguranță n-au luptat pentru dreptul de a vota „răul cel mai mic”.

S-a luptat pentru un ideal, pentru frânturi de vise puse la comun, pentru ce-și imaginau ei că-i „lumea liberă”, pentru mai multă mâncare, curent și mai puțin pupat în fund. Cea din urmă dorință s-a demostrat ca fiind și cea mai ironică, acum crescând numărul de fese.

Duminică sunt alegeri și (ca întotdeauna) iar s-a scindat populația.

Am văzut documentarul despre alegeri realizat de cei de la Recorder și am înțeles ce știam deja. N-am cu cine:

  • USR este o corporație cinică, o zugrăveală modernă cu care să se identifice omul nou;
  • PSD este baba spoită care se fardează când merge la aprozar și se simte măgulită c-o arată lumea cu degetul, neștiind că-i ridiculizată;
  • PNL este un partid caragialesc, Orban părând un Goe bătrân, iar Iohannis este un arogant sinistru care merită înjurat de toți cei care l-au votat (da, l-am votat);
  • Restul nici nu mai contează.

Eu, având alte valori (nu mai bune, nu mai rele, doar altele) mi-am reconfirmat că parodia asta electorală nu mai poate continua. Politica locală e o glumă pe care marii jucători o țin în viață doar pentru că știu că prin ea pot exista. Partidele mari se vor alia și mișca astfel încât să țină mereu sistemul viu, nu vor accepta niciodată o schimbare de paradigmă. D-aia sunt așa abile în a-ți spune că „a nu vota este dovadă de ignoranță (și pentru asta s-a murit la Revoluție)”.

Trebuie să-i faci pe oameni să creadă în povestea asta. Și oamenilor le plac poveștile.

A nu vota (documentat) a fost transformat într-un gest de birt. Doar grataragii și proștii nu votează. Oamenii responsabili și deștepți fac acest efort și votează, chit că nu-i reprezintă nimeni. „Nu votezi? Nu contezi! N-ai dreptul să comentezi!”. Ha. Superbă metodă de a taxa faptul că nu oferi variante viabile.

Nu știu dacă ați remarcat, dar inamicii acestei perioade nu sunt cei care votează celălalt partid, ci persoanele care nu votează. Ăștia încurcă totul. Fără prezența lor („să-și anuleze votul, nu contează, important e să iasă la număr și să validăm tărășenia”) mașinăria nu mai funcționează. E „haos”, „anarhie” fără prezența la vot. Când vor recunoaște politicienii și partidele că ei stârnesc absenteismul, nu nesimțirea oamenilor? Niciodată.

Ești crescut să crezi că-i „o datorie” să votezi, „un drept” vociferat ca o obligație. E ca-n religie: ai liber arbitru, dar dacă nu joci după reguli arzi.

Oamenii sunt manipulați să creadă că orice altă variantă e utopie pură. Chiar și banalul absenteism (care a fost utilizat cu succes la referendum). Părea imposibil să fim 600.000 la Piața Victoriei. Dar s-a putut. Părea imposibil să se facă un marș uriaș pentru Roșia Montană. Dar s-a putut. Nu se poate absenteism masiv la vot astfel încât să nu se valideze procesul electoral și să se arate politicienilor actuali că ei nu sunt o alternativă? Nu se pot boicota secții? Ba se poate.

Anularea votului? Am explicat deja că e apă de ploaie, nu mă repet.

Revenind la documentarul Recorder.

El a avut un efect asupra mea, dar un altul asupra altora. Și aici mă refer la electoratul de dreapta (PNL + USR), electorat care are o atitudine aparte vis-à-vis de o pătură socială. Înrăire. Oamenii au văzut cine „ar putea ajunge la putere” dacă ei nu se duc la urne să-i mai dea un mandat arogantului absent, ori eroului călare pe ride-sharing.

Văzând știrbi analfabeți și spărgători de semințe, electoratul Generația cu Badge-ul de Gât a avut o reacție de repulsie. „Eu nu mă identific cu ăștia. Ăștia put, sunt săraci, vorbesc urât…”. Normal, nu se compară prânzul la cantina fancy cu mititelul pe carton.

Stați liniștiți, puterea n-o să fie a lor. Ăia-s niște amărâți. Mulți dintre ei n-au văzut o cabină de duș în viața lor și provin din cine știe ce familii, educație nexam. Ei n-au avut norocul și șansele voastre. Asta e singura lor vină. Știu, „și mie mi-a fost greu Bonea, dar m-am ridicat prin forte proprii!”. Eroule. Stai liniștit, puterea n-o să fie a lor, a știrbilor și analfabeților. Puterea e a spălaților din partidele care îi manipulează, cei pe care tu ai preferat să-i ameninți cu lanterna telefonului în loc să…

Cu toate astea ai un lucru în comun cu cealaltă pătură socială. Ura reciprocă vă dezbracă de empatie. Vezi, aveți ceva în comun.

Te duci la urne sigur pe alegerea ta (Barna/Iohannis, restul nu contează)? Sunt foarte curios cu ce argumente rationale te-au convins. Te-au convins ei sau îți place ție apartenența la un grup?

Am auzit apropiați spunând că merg la vot cu toate că nu au opțiuni. Dar se duc pentru că „simț civic”. Și pentru că nimeni nu le-a spus că o palmă dată sistemului este și blamatul absenteism. Unde mai pui că cifrele presei îi anxietează și îi face pe toți să creadă tot felul de filme: „votează altul pentru mine”, „câștigă PSD-ul fără prezență” sau  „o să mă arate lumea cu degetul că n-am votat” (durerea românului).

Și un alt aspect foarte important: nu votați din ură.

Nu votați anti-ceva. Nimic nu e mai non-democratic precum votul anti. Votul trebuie să fie Pentru ceva ce te reprezintă, nu anti. Votând anti-ceva faceți un compromis de dragul unui factor care nu ține de voi. Cel mai anti-PSD vot e să nu votezi, nu să votezi ceva ce nu te reprezintă, dar nu e PSD. E ilogic.

Știți care e cea mai mare durere… că mulți sunt așa înrăiți că nu mai vor să audă păreri contra.

Penultimul text despre „de ce n-o să votez” mi-a adus vreo 100 de unlike-uri (2 covrigi mai puțini pe săptămână), dar mi-a demonstrat că oamenii vor neapărat să trăiască într-o bulă în care să se masturbeze reciproc în grup. Părerile diametral opuse sunt înfierate. D-aia șocul atât de mare când câte un documentar Recorder mai arată și tabăra cealaltă… Poate că e bine să știți și celelalte fațete ale vieții.

Ne vedem dincolo de alegeri, poate mai curajoși, mai siguri pe noi, mai calmi.  

Tata e ăla cu geacă neagră. Eu sunt lângă el.
Recomandări
14 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *