Biblia după Ghiță – Geneza – Cap. 2

0

 

Ajuns luni dimineață la muncă, Domnul Zeu și-a dat seama că treaba făcută în grabă nu iese niciodată cum trebuie. S-a uitat la oamenii pe care-i făcuse sâmbătă pe fugă și a văzut imediat ce greșeli făcuse.

Bărbatul era șui, slăbănog cu început de burtă, puțină chelie și mustață de fecior virgin. Iar femeia… toate operațiile estetice din lume n-o puteau face plăcută. Era atât de urâtă încât nici șarpele n-ar vrea să vorbească cu ea. Dar ce vorbesc eu de șarpe? De la facerea ei noaptea ținea 23 de ore ca să n-o vezi prea mult timp la față.

Așa că Domnul Zeu și-a luat guma de șters din acest PhotoShop astral și-a dat delete celor două creaturi. Și-a propus să facă doi oameni frumoși cum își închipuia el că arată un cuplu de daci-români: el are pătrățele și părul lui Mihai Trăistariu, ea are trup mlădios și inteligența Elenei Ceaușescu. Inteligență conformă numărului de diplome. Exact genul de oameni pe care să-i picteze artiștii secolelor 18-19 în circumstanțe cvasi-erotice.

Așa că l-a făcut pe Adam. Pentru un plus de românism l-a numit Adamescu. Fără nici măcar o legătură cu omul de afaceri care avea să facă pușcărie mii de ani mai târziu.

Domnul Zeu și-a privit creația și-a spus Hai să vedem dacă se descurcă și singur”. Și-a plecat în pauza de masă.

La întoarcere și-a dat seama că Adamescu se plictiseau teribil și n-aveau un spațiu al lui. Bănănăia aiurea pe coclauri. Atunci Domnul Zeu a făcut Grădina Edenului, un spațiu frumos de câteva hectare, cu livezi, râuri, animale. O bijuterie departe de poluare și trafic, într-o zonă estimată la vreo 80-90 Euro/m2.

Și Domnul Zeu a dat ordin să fie muncit terenul.

Adamescu s-a revoltat puțin. Era de câteva ore pe Pământ și deja avea de muncă. Și într-un domeniu nu prea măgulitor: agricultură. Salariu mic, fără bonuri de masă și asigurare medicală. El se vedea într-o profesie mai liberală, poate jurnalist la Eden News, dar toate posturile erau ocupate de maimuțe.

Și Domnul Zeu a ordonat lui Adamescu să păzească grădina.

Și din nou Adamescu s-a revoltat. Că era singurul om pe pământ. Cine s-o fure? Dar asta e, nu te pui cu Șeful, așa că petrecea 8 ore pe zi patrulând în jurul grădinii și stătea într-o gheretă albă la intrare.

Văzând că Adamescu e puțin șucărit, Domnul Zeu a plusat la salariul de nimic și-a spus poți mânca din orice pom vrei, dar să nu te atingi de Pomul Cunoașterii că te dau afară. Și fără carne. Să nu te prind că-mi perpelești vreo păsărică p-aici”.

Adamescu îl mai fenta uneori pe Dumnezeu și se ducea să facă un grătar în spatele Edenului.

Dar Adamescu se plictisea îngrozitor și-și freca frunza din dreptul pelvisului toată ziua, așa că Domnul Zeu a fost nevoit să facă și o femeie. Pe Evdochia, dar îi spuneau toți pe scurt Eva, Ev, Evy.

Cei doi au fost lăsați pe pământ, goi, acoperiți de o frunză în zona intimă, educația sexuală nefiind în curriculă pe atunci și Domnul Zeu s-a dus acasă, că era târziu.

Adamescu și Eva au stat până târziu să joace rummy, cu toate că a doua zi el avea de muncit grădina și s-o păzească de nimeni, iar Eva… Eva încă n-avea un loc de muncă.

Capitol anterior!

Recomandări
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *