Probabil ai mai auzit asta, nu? Pe la vreo 14-15-27 de ani când ți-ai pierdut virginitatea ai repetat replica asta de acasă, în oglindă, ca să pari mai convingător. Pentru că știai că (și) ea e virgină. Și dacă nu știai replica asta, cel mai probabil ai auzit-o de la ea. Chit că tu aveai deja experiența unui cal de prăsilă, ea tot virgină era și trebuia s-o tratezi cu blândețe, răbdare, calm. Totuși, nu-i ușor nici pentru ele să-și aleagă bărbatul pe care să-l urască până la prima relație cu adevărat serioasă.
Cum spuneam. Sau cum spunea ea. „E prea mare. Nu intră”. În funcție de caracterul tău făceai două lucruri când auzeai asta:
- Te opreai și regândeai strategia. „Poate că nu-i locul și momentul”. Te gândeai că poate ai greșit tu ceva. Să schimbi poziția? Are nevoie de ceva? Se simte bine? Poate o relaxează un masaj, un biscuit, o cafeluță. Oricum, te opreai. Și ea aprecia asta și când avea să se-ntâmple era mult mai bine;
- Te ambiționai ca boul și-ți „forai” ieșirea din situație. Tu știai mai bine ce-i de făcut, ea n-avea habar că d-aia era virgină. Ai stat 6 luni pentru asta! Salivă, mai puneai niște maglavais lichid de la Durex. Tre’ să meargă! Așa că forțai situația cum încearcă Oana Lis să-și bage trupul în haine mulate, sexy și mici. Într-un final reușeai ceva, spre satisfacția (doar a) ta, și traumatizai locul. Din punctul ăla nu te ura doar ea, ci și următorii care vor trage să repare ce ai stricat tu. Prin ghiolbănism, nu cine știe ce grozăvie de gland;
Acestea fiind zise, mă aflam cu bicicleta pe bulevard, în zona Ștefan cel Mare. 8 dimineața. Trafic, nervi, claxoane. În zona stadionului Dinamo o doamnă încerca să parcheze lateral. Pe prima bandă. O mașină care era cu cel puțin o capotă mai mare decât locul. Practic voia să înghesuie un Renault Megane Hatchback pe un loc de Smart/Tico/Matiz/condus (vă reamintesc, era prima bandă, dar erau și alte mașini parcate). Nervi, claxoane, mențiuni istorice vis-à-vis de origini.
M-am apropiat de geamul șoferiței și am bătut de 3 ori. Mi-am dat seama că e profesionistă și stăpână pe automobil când mi-a deschis geamul pasagerului din spate, apoi s-a repliat și a apăsat pe toate butoanele ca să fie sigură că-l deschide și pe ăla din dreptul ei.
„Nu intră. E prea mare”, am spus eu cu un ton neutru, fără să vreau s-o jignesc, fără să poată interpreta că-s sexist, misogin. Pur și simplu „nu intră”.
Mi-a aruncat o privire scârbită, un „Mulțumesc” rece și a continuat să dea cu spatele, apoi cu fața, apoi cu spatele, apoi iar cu fața, apoi cu scuipat, apoi cu fața, apoi cu spatele, apoi cu maglavais de la Durex, apoi cu fața… până a lăsat jumătate de mașină în stradă, încurcând și a II-a bandă. Și acum toți cei care vin din urmă trebuie să repare situația, ocolind, făcând manevre riscante pe șina de tramvai.
Și știți cine-i vinovat pentru modul în care a parcat doamna? Primul. Că nici ăla n-a avut răbdare, simț de orientare și-a învățat-o prost.
Așa că dacă am cititori virgini, ori mame care vor să-și educe plozii, să știți că răbdarea e importantă. Altfel se duce dracu’ traficul.
