3 rahaturi de 1 Aprilie și toate pe bune

Astăzi n-am chef de glume. Nici de farse. N-am înțeles niciodată de ce oamenii se omoară să facă poante tocmai azi, când zilnic avem parte de umor. Dar mna, tradiții, tradiții. Totuși, să vă spun vreo trei care pot provoca grimase, ba chiar râsete.

1. Robin & The Backstabbers, cover Velea

Când am ajuns acasă aseară explodase internețul la bijuteria Robin & The Backstabbers. Așa că am intrat să ascult coverul după Alex Velea. Nu sună rău. Nu-i nici vreo capodoperă.  E în stilul lor. Nu-mi pasă dacă-ți place sau nu, că nu despre gusturi muzicale vreau să-ți vorbesc, ci despre cum oamenii și-au dat seama, brusc, că versurile nu-s așa rele. Ba sunt chiar mișto. Asta dacă nu le cântă Velea. Și nu pentru că urâm noi așa mult stilul dance, dar „Velea e nașpa”. E ca-n cazul manelelor. Dacă am pune unele versuri pe rock, ori ar face Robin & The Backstabbers cover, parcă n-ar mai suna atât de rău… dar pentru că-s cântate de Velea/maneliști nu ne plac și pace.

Din păcate asta-i drama lui Velea. Ar putea compune și următoarea piesă de valoarea „November rain”. O cântă el? E de rahat. O cântă alții? Mai are o șansă.

Și din păcate pentru Velea, nici dacă face vreun featuring șmecher n-o drege. Poate să cânte și cu Andre Rieu, n-o să-i crească lui cota, ci o s-o coboare pe a celuilalt.

Update: Mi-a atras atenția cineva la comentarii că Robin & the… au schimbat cam 70% din versuri. Neștiind bine piesa lui Velea am comparat 1 la 1. Și din ce observ sunt alte piese. Complet altă poveste. Atunci unde mai e cover-ul?

2. Memorialul Colectiv

N-am aprofundat subiectul pentru că pare o farsă proastă. Dar dacă-i adevărat și s-a făcut o licitație mârșavă pentru un falus de 71.000 de euro pe care să-l monteze în Parcul Tineretului din București, atunci protestele din iarnă n-au fost destul.

Se pare că postul de primar al Sectorului 4 este blestemat. Odată instalat în funcție te retardezi total, pentru că Daniel Băluță (ce nume predestinat pentru o astfel de condiție), înlocuitorul lui Piedone, a venit cu această propunere acum vreo trei săptămâni când a parafat o înțelegere cu o firmă din Oltenița. Acum o dă la-ntors pentru că a aflat prostimea și nu-i de acord, dar dacă nu aflam sigur ne trezeam cu un penis metalic în parc și îl auzeam pe Băluță vorbind platitudini despre victimele din Colectiv.

Și care-i obsesia poporului ăsta cu falușii memoriali? Una-două, ridicăm o sulă în reamintirea… a ce? Că te fute viața? În Piața Constituției avem poate cea mai celebră sulă, dar pentru că nu ne place să recunoaștem că avem un fetiș monumental îi spunem „țeapă”. Hai să trecem peste faptul că am fost un popor abuzat din toate părțile și să renunțăm la sindromul Vlad Țepeș. Măcar el avea o scuză, fiind pe bune abuzat sexual.

3. Cucu ajunși vedete

E din ce în ce mai clar că societatea asta îi transformă în vedete pe toți nebunii. Probabil ați văzut și voi pe net clipurile cu tânăra din Asia care face precum o pisică violată cu un vibrator. Nu că e celebră, e mega-vedetă internautică și pun rămășag că-i plină de bani din rahaturile pe care le face.

Chiar și un orb care a trecut cu autobuzul pe lângă Facultatea de Psihologie poate să-și dea seama că femeia e dusă. Maniacă. Dar hei, e vedetă, ne distrează, hahaha!

Dar stați liniștiți că avem și noi vedetele noastre. O știe cineva pe Riri Coco? Știu că avem prieteni în comun, dar asta e, nebănuite sunt căile amiciției. Am și prieteni care mănâncă ciorbă cu brânză, ce să mai zic de ăia care o plac pe Riri Coco…

Și poate că unii îmi vor spune că-i o fire boemă, o artistă, o Iris Apfel de România, că n-o înțeleg eu (asta cu „neînțelesul” devine cea mai proastă scuză), dar în concluzie putem să ne dăm seama cu ușurință când o casă n-are toate țiglele. Și nu-mi pasă nici de faptul că o fac eu „cunoscută”. Oricum genul ăsta de oameni ajung inevitabil cineva și o să ne trezim cu Riri Coco pe sticlă și n-o să știm cum de n-a anticipat nimeni buba asta. Poftim, putem spune că ăsta-i un semnal de alarmă.

Attention whore–ismul nu era nasol? Ce s-a întâmplat între timp cu specia?

Dar îmi dau seama că-mi pierd timpul analizând și făcând bășcălie, dar asta e meteahna mea: îmi place să râd în profunzime de oamenii profunzi.