Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mâncați mâncare, nu nume

Mi-am cumpărat căști pentru mp3-player de 2-300 de lei. Am vrut să fac o „investiție”. Au ținut două luni și au murit. Se gâtuise mufa . Apoi mi-am cumpărat niște chinezării de 2 dolari de pe un site mai dubios decât orice stand din Dragonul Roșu. Doi ani n-am avut probleme. La fel am pățit și cu o pereche de teniși. Converse, 250 de lei, praf după o vară. Bonverse, Piața Rahova, 50 de lei, câteva veri. Morala? Uneori e o chestie de noroc, dar viața-i plină de rahaturi scumpe și ieftine. Ce legătură au toate astea cu mâncarea?

Am fost „La Plăcinte”.

Am mai mâncat „La Plăcinte” și n-am fost convins, dar am zis să încerc restaurantul din zona Ștefan cel Mare și să-i mai dau o șansă conceptului de plăcintărie-restaurant. Luni, orele 19. Clienți puțini. Cam 15-20% din capacitatea localului. Mirosea bine a plăcinte și Ștefan Bănică Jr. cânta de zor în boxe. Meniul a venit greu. Chelnerul a venit greu. Berea la halbă a venit la pahar cu spumă mult sub semnul de 0,4. Prețuri? Mari. Plăcintele-s destul de scumpe, restul mâncărurilor la fel și gramajul nu-ți fură ochii, dar „hei! Mâncăm în oraș, e normal!”.

Am fost anunțați că plăcintele vin în 30 minute și atât a durat. Ne-am delectat privind un boschetar care se-njura cu bicicletele noastre legate de un stâlp. Părea supărat rău pe o pedală. Au sosit plăcintele. Brânză cu verdeață și alta ce avea cartofi cu bacon. Cea cu brânză și verdeață a fost bună spre decentă. Am avut mai bune, dar e luni și n-am drum spre Brașov. Cealaltă? Trebuia să pună în meniu „poate conține urme de bacon”. Mirosea a bacon, dar era atât de mic tăiat… mic… mic rău. Parcă erau bucăți rupte de un patron căruia-i tremurau mâinile de teamă să nu pună mai mult de 10 grame de bacon. Și eu mă gândeam că la Kaufland cel mai ieftin pachet de bacon (5 lei) are 10-12 felii mari și bune. Bijniss.

Într-un final?

50 de lei, două plăcinte, una decentă, alta decepție, bere la halbo-pahar. Ce-mi propun? Să găsesc cea mai bună plăcintă din București. Și cea mai ieftină. Sunt sigur că-n tot orașul ăsta-i o patiserie sau covrigărie care se numește „La Georgiana/Elisabeta/Eufrosina” și unde pot mânca o plăcintă bună fără să scot din buzunar 15-20 de lei.

Sugestii?

P.S. –  Restaurantul „La Plăcinte” de la Piața Romană e închis de ANAF pentru că nu eliberau chitanțe. M-am bucurat și rușine lor. Fac vânzări căcălău că merg sute de oameni zilnic s-o ardă „tradițional românesc” și nu eliberezi chitanță? Prea tradițional, prea ca la țară.

P.S. 2 – Nu-mi place să dau cu barda-n plăcerea oamenilor, dar „La Plăcinte”-i o hipstereală cu un nume bun. Așa cum și restaurantul „La Mama” are un nume perfect, dar mâncarea lasă de dorit. Numele face totul. D-aia strâng bani să-mi deschid un club cu numele „La Ciroză”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.