Vama Veche + ANAF = Love (-Viitor)

Mașina ANAF-ului a fost luată la pietre și sticle imediat ce a intrat de 1 mai în Vama Veche. Că așa-i cool și așa s-a împământenit de ceva ani ca autoritatea să fie luată la 13-14 în Vamă. Autoritate care de multe ori închidea ochii în trecut când fumai iarbă pe plajă sau te îmbătai lemn. Vama aia distrusă de „statul” care a făcut hotel și trotuar și străzi asfaltate, cu toate că hotelul are clienți (asta înseamnă că era cerere), și străzile erau un blestem pentru locuitorii din Vama Veche, ei fiind principalii beneficiari ai asfaltului. Da, asta uită vamaioții de 3 luni pe an când merg la mare: după ei rămân niște locuitori care vor condiții. P-asta n-am înțeles-o la 14 ani, dar acum încerc să mă gândesc la faptul că-i groaznic să locuiești într-o stațiune importantă și cu toate astea să nu stai pe „stradă” ci pe uliță.

De ce au luat la pietre mașina ANAF-ului? Pentru că „Suie Mtatul!”. Că statul e nașpa și ne fură. Înainte să justific de ce-i bine că ANAF-ul a ajuns și-n Vama Veche vreau să mă asigur că nu vorbesc vreunui eco-anarhist. Asta ca să plecăm sinceri la drum cu argumentația că n-o să trăim toți în colibe și n-o să mâncăm ce vânăm/culegem. Bun.

Statul cere bani

Statul cere. Și noi simțim că statul nu oferă pentru cât cere. Pentru că noi suntem cetățeni onești, ne plătim taxele și impozitele, dar nu avem autostrăzi, școli, spitale. Pentru că statul fură. Corect. Dar fură și pentru că tot noi votăm șuți. Dar dacă n-am mai vota șuți statul tot ar cere. Și noi trebuie să plătim. Și toți. Că plătești tu e bine, dar trebuie să contribuie și covrigăria din colț, xerox-ul de la Piața Universității, manelistul de la nunți (vine și rândul lor), clătităria din Vamă și barul ăla care vinde alcool de milioane și nu scoate nici măcar un bon. Ce înseamnă toate astea? Mai mulți bani la buget, deci mai multe șanse să se facă treabă. „Da, dar se fură”. Atunci recitește din nou pasajul ăsta. Și din nou. Din nou.

Am impresia că trăim pe considerentul: să-mi moară statul ca să trăiesc eu bine din laptele muls de vecinul de la capra lui. Și împreună cu vecinul să ne plângem că statul nu ne mai dă o capră.

Cum ne furăm căciula?

Ieri am ajuns la o concluzie tristă când am citit faptul că generația mea nu va mai avea pensie. O să-mi spui „oricum era mică”. Nu contează, mică-mare, ea înseamnă ceva. Pentru unii dintre noi poate însemna totul peste 30-40 de ani. Dar n-o s-o mai avem nici p-aia pentru că multe motive: Iliescu și coborârea pragului de pensie în 1990, neplata taxelor la nivele național, muncă la negru, etc. Dar lucrul asupra căruia putem să ne aplecăm, noi angajații, este taxarea angajatorilor care nu respectă viitorul angajaților. Sunteți gata? Sunt pe punctul să devin utopic.

Angajatorii se plâng că statul îi jecmănește cu impozite pentru fiecare angajat. Da, așa e. Pentru un salariu de 1.500-2.000 de lei trebuie să plătești multe alte impozite. D-aia majoritatea sunt angajați cu salariul minim pe contract. Sau fără contract. O să-ți spună că-ți fac ție un serviciu. Nu, de fapt nu plătesc ei către stat și evident nu-ți plătesc ție contribuția. Așa că peste 40 de ani când ieși la pensie cu mâna-n fund să-ți aduci aminte că ai acceptat câteva sute de lei în contract, sau să lucrezi la negru. Da, ai nevoie de loc de muncă și nu-ți permiți „figuri”, dar vrei să-ți spun pe termen lung ce se-ntâmplă când lucrezi undeva unde (mai și conștientizezi) că ești țepuit? Te frustrezi. Ajungi să-ți urăști locul de muncă. Apoi ajungi să te urăști pe tine. Apoi ai depresii. Apoi viciile se amplifică (tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc, etc.). Nu-ți spun de un caz singular. Dacă s-a face o statistică a celor care lucrează la negru, ori care lucrează pe minim în contract o să vedeți că-n peste 90% din cazuri simt nedreptatea. Și uite așa contribuim la un stat furat, angajați frustrați și angajatori supărați că statul le cere prea multe. Păi ceri prea multe să compensezi prea multe jecmăneli. În prostia lui statul se chinuie să balanseze situația. Cere mai mult celor care dau ca să acopere gaura celor ce nu dau. Și care din proprie prostie nu reușește să-i prindă.

Concluzie?

Așa că d-aia ANAF-ul trebuie să-i controleze pe toți. Da, chiar și pe băbuța din piață. Și ea trebuie să fie un exemplu prin ea pentru o cultură economică sinceră și corectă. Degeaba îmi spui că politicienii fură dacă și noi ne furăm căciula (votând hoți și intrând în jocul lor. „Lasă că fur și eu pe părticica mea”). Cât despre munca la negru/prost plătită-n acte? Poate statul ar putea avea încredere în angajatori și ar spune: „băi, minimizez birocrația și taxele, dar treceți totul corect în acte ca să contribuim cu toți la viitor”. Dar tu ai avea încredere în șeful tău?

Sursă foto: epochtimes-romania.com