Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mormântul eroului necunoscut și neuman

Acum câteva luni am văzut un reportaj foarte bun realizat de cei de la PressOne despre cimitirul militar de la Valea Uzului. Pe (foarte) scurt: acolo au fost înmormântați mai mulți soldați din războaiele mondiale (alea care au fost până acum). Spusă pe șleau, e o groapă comună pe care se bat și ungurii și românii s-o ștampileze ca fiind simbol al ceva-ului.

Urmăriți reportajul…

Și? Cum vă simțiți în 2020 știind că unii compatrioți români se comportă ca la 1300 pe niște morminte pe care ei consideră că le onorează? Nu că e frumoasă dragostea de țară?

Ridicolul situației e că fiecare tabără are partea ei de adevăr. Fiecare a scris istoria după capul lui. Nu știm cine are dreptate.

Ungurii spun că cimitirul e plin cu soldații lor. Românii spun invers. Și uite așa se bat cu vorbe (și pumni la ocazii) pe cadavrele unor oameni despre care nu știm nimic: nu știm de ce au luptat, ce idealuri aveau, pentru ce o făceau. Par mai înverșunați nepoții.

Interesele politice sunt destul de mari pentru că partidele implicate în scandal nu vor să cadă la pace și să lase morții (indiferent de naționalitate) să-și vadă de liniște și putreziciune. Ațâță minți înfierbântate care din lipsă de scop personal și-au găsit să lupte cu smartphone-ul în buzunar pentru gloria unor oameni morți acum 100 de ani. Mi se pare că-n ambele situații, la zeci de ani distanță, vorbim de carne de tun/prima linie aruncată în față pentru interesele altora.

Am dubii că morții reînviați ar mai vrea să lupte, fie și pentru o noțiune abstractă precum dragostea de neam.

Partea cu adevărat ironică vine abia acum.

Institutul de Medicină Legală din Iași a examinat oasele celui considerat al 150-lea soldat român înmormântat la Valea Uzului. Ce să vezi? Nu-i om. E un animal. Un biet animal înmormântat printre alți oameni (și ăia cu identitate incertă) și cine știe ce alte oase.

Pentru asta se bat în 2019-2020 unii români și unguri.

Oase.

Puteți să-mi spuneți la comentarii despre cât de prețioase-s oasele alea, cum nu dormiți noaptea de atâta respect pentru ele, cum starea din present vă este afectată de lipsa unui cimitir recunoscut ca fiind „al neamului vostru”. Și evident, rezolvarea acestui conflict în detrimentul vostru ar soluționa toate problemele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.