Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Tristă făptură, profund singură

Acum vreo două nopți, într-un bar cochet din București, a intrat o duduiță. Era singură, aranjată, dichisită.
S-a așezat la bar în fața noastră, a zâmbit frumos chelnerului, a comandat o băutură cu panaș și a-nceput să butoneze telefonul.

Până aici totul normal.

S-au mai văzut oameni singuri în localuri. Și e normal să butonezi telefonul dacă n-ai un partener de conversație. Doar nu te apuci să deranjezi oamenii din jur?

Câteva minute mai târziu o vedeam cum se contorsionează și schimonosește cu telefonul în mână. Își țuguia buzele, își dădea părul grațios de după cap, tot pachetul. Am zâmbit puțin. „Își face un selfie”, ne-am zis. În apărarea celor care adoră să-și facă poze, locul era drăguț. Pe malul lacului, lumină difuză…

Apoi a întors telefonul cu ecranul spre direcția în care stăteam și ne-am dat seama că duduița era în plin Live pe Facebook. Ba chiar părea că are câțiva admiratori care o urmăresc în timp real. Nu le vorbea. Doar le arăta unde e, filma împrejurimile și pe ea în timp ce se maimuțărea la cameră.
Am râs puțin înfundat, dar în același timp fascinat de degajarea pe care o avea. Cred că știa c-o privesc mai mulți. Cred că-i plăcea să fie privită.

S-a oprit din Live după câteva minute, dar s-a plictisit repede de stat.

A luat iar telefonul și a-nceput să-și facă selfie-uri. Făcea blițul ăla de iPhone precum o mitralieră pe chipul ei atent tencuit.
Și-a dat seama că pozele din unghiul ăla n-o avantajează, așa că l-a chemat pe barman, să-i facă el câteva. Băiat finuț, s-a conformat.
Le-a privit, a zâmbit mulțumită și (probabil) a-nceput să le posteze pe internet.
Prima intenție era s-o beștelesc și să-i dau cu selfie-urile prin țărână, dar mi-am dat seama că-i o fată tristă. Tristă și singură. O copilă pe care probabil părinții n-au băgat-o în seamă. A avut parte de bani, dar atenție 0. Și vrea și ea să fie admirată și văzută. Juisează la fiecare like.

Nu-i (neapărat) vina ei.

Eu n-o cunosc personal. Dar poate o știți voi.
Aveți pe Facebook o prietenă care acum câteva seri posta fotografii cu ea, singură într-un bar? Zâmbitoare? A făcut și un live. Vă încurajez să-i spuneți în privat că o ședință de terapie psihologică costă cât 2-3 cocktail-uri d-alea simandicoase pozate de ea.
S-o încurajați să meargă acolo.
Poate va avea și ea prieteni Live, un simț al penibilului și, de ce nu, un scop.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.