Influență: Coldrex
Inevitabil când auzi cuvântul sclav îți vine-n minte imaginea africanilor ținuți în lanțuri, transportați cu vaporul în ceea ce astăzi cunoaștem ca America, și lovirea lor cu un bici lung, totul pe întinse plantații de bumbac. Asta pentru că-n mândria noastră națională nu ne învață nici dracu’ la ora aia de Istorie pe care toți panicații pământului cred că „o s-o pierdem” despre sclavii din țările române. Dar cine ar vrea să știe că Biserica a avut mai mulți sclavi decât Bianca Drăgușanu?
Ajungând în ziua de astăzi ne raportăm la noi ca fiind oameni liberi, capabili să decidem singuri propriul prezent și viitor. Asta pentru că astăzi șeful sclavilor a găsit o metodă genială prin care să-și manifeste puterea: te educă/obligă să-ți iubești condiția. Practic te face să iubești biciul. E genial. E religios de genial. Doar religia a mai reușit performanța de a-i face pe oameni să se îndrăgostească de ceva ce rațional le face rău sau îi îngrădește.
Cunoști oameni care trăiesc, respiră și mor pentru X firmă?
Ăia care se sacrifică pe altarul „țelului comun de a face the biggest thing ever” din orice rahat fac ei 8-9-10 ore pe zi? Îmi e greu să cred că-i cineva pe planeta asta îndrăgostit de ideea de a băga cifre-n Excel, ori să facă o muncă epuizantă și rutinieră, dar pentru fiecare furnicuță din angrenajul ăsta există un discurs și toate încep cu „tu faci ceva minunat! Ești grozav! Ești important!… (inserează alte nimicuri corporato-motivaționale…”.
Din păcate pentru noi suntem singura specie care-și inventează nevoile, ba chiar e receptivă când cineva îi ambalează frumos un rahat și îi spune „tu ai nevoie de asta!”. N-o să auzi delfini inventând ceva de amorul artei. „Da Bonea, dar delfinii nu sunt evoluați ca noi!”. Poftim unde ne-a adus evoluția….
Așa funcționează și sclavagismul modern. S-au inventat nevoi și oamenii au nevoi. De telefoane nu știu cum, de laptopuri care fac asta, de gadget-uri care fac ailaltă, de x obiect și y mașină. Sunt nevoi inventate și vândute frumos. „Ești prost? N-ai ultimul model de smartphone? Tu știi câți îl au?”, și pentru că suntem maimuțe aparent evoluate ne sclavagim lunar să plătim nevoi anti/non-bazale. Practic biciul sclavului modern este nevoia inventată.
Și n-am să generalizez, sunt locuri în care muncești de drag și există un respect și o logică în raportul angajat-angajator, dar pe de altă parte sunt locuri unde oamenii se comportă ca-ntr-o sectă. Precum mai jos.
Ce ați vizionat se încadrează la „hai să cântăm împreună despre cât de cool și relevant este să vindem aspiratoare”.
Și ăsta nu-i singurul exemplu. Sunt sigur. Cunosc oameni care pentru o nevoie sau o cauză au ajuns un fel de zombie. Poartă insigne, șepci, ecusoane, duc mesajul firmei mai departe precum niște apostoli. Și asta când nu-s la muncă. Citeam recent despre românul care a adus Coca-Cola în România și cum a făcut accident vascular și alte boli de la prea multă muncă și prea mult devotament pentru cauza lui. Să fie Cola-n România. Poate n-ați înțeles: un om și-a sacrificat ani, sănătatea pentru Cola. Bine, și bani, dar în principiu Cola. Cola frate. Suc.
Și ca el sunt mulți. Mulți care-și sacrifică nervii și sănătatea pentru cauze și nevoi inventate, mânați de un discurs foarte bine gândit. Așa că astăzi când pleci la muncă să te gândești cum să-ți faci mai bine treaba, să te bucure, să-ți fie echitabil raportul muncă-salariu, nu despre țelul tău suprem de a ridica X lucru pe altarul bla bla…
Și sincer nu știu cum se poate rezolva asta… când unii-s calici de put și alții n-au timp și nu-și fac timp pentru nimic. Poate că asta-i adevărata Revoluție Spirituală. Revoluția cu sinele în care-ți dai seama că unele lucruri în viață nu merită. Precum Cola.
