Se întâmplă tot feluri de lucruri interesante în ultimii ani (pe toate planurile, dar mai ales în online) și ultimele lecturi mi-au fost de ajutor să înțeleg o serie de schimbări din mentalul colectiv.
Vă mai amintiți de anii când era cool să citești/urmărești ceea ce astăzi sunt numiți „hateri” și împroșcați cu lături?
În 2018, pe la final, am dat peste o postare de Facebook (n-o mai găsesc acum, nici nu știu sigur dacă era pe Facebook sau pe vreun forum, poate mă ajută cineva cu link la comentarii) în care un fost fan-Pitici Gratis/Radu Alexandru explica de ce nu-l mai citește pe respectivul și cum, pe scurt, a rămas mult în urmă și nu mai e cool.
Replica lui Radu Alexandru a fost, pe scurt, că el nu s-a schimbat. S-a schimbat lumea. Ceea ce e destul de adevărat. Lumea s-a cam schimbat.
Dar s-a mai întâmplat ceva…
Imediat ce am intrat în 2019 online-ul a mai avut parte de o râcă. Între blogărul Bogdan Stoica și doctorul Vasi Rădulescu.
Știu că pentru mulți dintre voi tot ce am scris până acum pare cvasi-obscur și dacă nu-i urmăriți pe respectivii pare că vorbesc nișat, ori dezbat sexul îngerilor cu otomanii la poartă, dar cumva e foarte important pentru toată lumea să înțelegem unde ne aflăm și (poate) spre ce ne îndreptăm. Cine știe, poate se rescriu și noile moduri de selecție partenerială.
Până de curând societatea, grosso modo, adora criticii. Era o metodă extraordinară de ventilare prin lecturarea unor păreri dure, incomode, caustice. Pitici Gratis, Mircea Badea, Banciu și alții ca ei aveau priză la oameni. Nu-i pun în aceeași oală pentru că au valori comune (din contră!), dar modul în care pun problema e similar.
Astăzi lumea a devenit mai prietenoasă. Știu că-n multe cazuri doar la suprafață și nu-i o prietenie d-aia în care ne îmbrățișăm de nebuni pe stradă, ori să ne dăm zăpada unu altuia de pe mașină, dar persoanele cu un nivel intelectual mediu sau mai mare, cu nivel economic de la acceptabil în sus (și implicit mai puține frustrări), au descoperit alți opinioși. Unii „pă pozitiv”.
Vă mai amintiți de Tony Poptămaș?
La început a fost bagatelizat pentru că părea diametral opus față de ce eram obișnuiți. Tony nu se plângea de nimic. Nu spunea că o vânzătoare l-a privit cu superioritate, că l-a claxonat unu la semafor când s-a pus verde, Fuie Mirea ș.a.m.d.. Poptămaș a zis doar de bine. Banalități, dar de bine.
Apoi au început să scrie mai mulți de bine. A devenit o chestie de bon ton s-o arzi mai pozitiv, mai vesel, cu postări despre cum să ne ajutăm, ba chiar inițiative. Evident că pentru garda veche asta poate părea semn de slăbiciune, „pizdificare”.
Vă spuneam mai sus despre râca dintre Bogdan Stoica și Vasi Rădulescu. Blogărul l-a lovit pe doctor în niște postări de Facebook, acuzând că spune platitudini (am făcut un rezumat). În esență nici nu mai contează dacă postarea lui Rădulescu e plină de truisme sau nu, din moment ce și-a atins scopul (informare). Și social-media e oricum un ocean de banalități. Până și numele cărții scrise de Stoica e o banalitate pentru o ființă cu un IQ peste 100 („Tipul din filme nu există”).
La ce audiență și misiune pare că și-a pus în cârcă doctorul e bine să repete unele informații pe care unii le consideră evidente. Încă avem WC-uri în fundul curții, unii încă fug de pasta de dinți. E bine să le tot repeți că nu-i trage curentul.
Poate că motivația lui Stoica e alta, dincolo de impresia lui că Rădulescu e „lame” și pizdificat. Puțină râcă pe fondul unei gândiri precum „ăsta vrea să facă endorfine cu bazaconii”. Poate că-i o chestie tribală, sunt doi masculi care se bat pe aceleași femele… eu știu…
Nici Mircea Badea n-o duce mai bine. A și îmbătrânit urât, dar cu cât oamenii sunt mai veseli, cu atât el pare mai urâcios și ursuz. A fost mereu un Gică Contra, dar gândeam noi altfel acum câțiva ani și ne plăcea de el. Acum vedem în el moșul care aruncă borcane în cap copiilor din fața blocului și noi îl înjurăm că face risipă de mâncare. De Banciu nu mai are rost să vorbesc.
Mi se pare interesant ce se întâmplă cu percepția oamenilor despre cei răutăcioși.
Pitici Gratis are în continuare păreri pertinente despre diverse subiecte, dar faptul că nu-și transmite filosofiile într-un limbaj mai adaptat îl face să pară nebunul cetății. Pare că lumea nu vrea să se mai îndoape cu atâta energie negativă, găleți de nervi.
Cred că-i un întreg amalgam de motive pentru care se schimbă paradigma, de la consumerism, la lipsa unui conflict puternic care să stârnească mulțimi (anti-PSD-ismul a devenit glumă online și acum suntem prea letargici ca să avem nevoie de un lider guraliv, ne plac conducătorii care vorbesc calm și ne cheamă la proteste cu mesaje motivaționale), până la faptul că femeile au început să perceapă dezirabili bărbații pașnici, în detrimentul celor vocali și cu mai mult nerv. Poate trăim o epocă romantică în adevăratul sens al cuvântului.
Îmi e clar că „haterii” s-au nișat. Au pierdut din public și generația tânără nu pare atrasă de această abordare, fiind prea orientată spre online-hedonism. Noul semn de virilitatea ține de capacitatea de a transmite emoții într-un limbaj pigulit.
Un răspuns