Delia a scos o piesă nouă, împreună cu trupa Taxi. „Inadaptat” este, poate, cea mai bună melodie pe care a dat Delia cu vocea. Partea tristă e că solista e capabilă să facă 100 de piese d-astea pe an, dar viața-i scumpă, luxul e cool așa că 99% din munca ei pare rezultatul unui polizor unghiular care taie dildouri.
Da, Delia mai are și piese de corason la care umectează duduițele și-și spun singure cu ochii uzi „așa e!”, dar p-alea le consider poptămășisme muzicale. Aia e exploatare emoționale a unei nișe vulnerabile, capabilă să înghită oricâtă plânsoteală le dai.
Dar aceeași cântăreață poate face și petarde precum „1,2,3,4 / Ușor, iubitu` meu, că se rupe patu`!” sau penibilitatea cu Macanache, „Hai rămâi cu mă-ta”.
Cea din urmă, exceptând titlul cu priză, are poate cele mai penibile versuri ale anului 2017. Și din păcate pe majoritatea le cântă Macanache, lucru care-l face pe Pacha-Man să crape de invidie, el fiind șeful versurilor proaste și ale colaborărilor nefericite din ultimii ani.
Oricum, piesa „Inadaptat” e foarte bună. Atât de bună încât nu cred că rezistă 2 luni la radiourile comerciale, și n-o să depășească ca ore de difuzare petardele… Deliei. Ce ironic! O piesă bună scrisă de Delia n-are loc la radio de piesele proaste ale aceleiași artiste.
Nu contest faptul că Delia are talent (să scrie versuri și să le cânte frumos). Dacă și-ar iubi meseria mai mult, ea sau Andra, n-ar cânta porcăriile pe care le scot pe bandă rulantă ca la fast-food.
Dar e treaba lor.
Problema e că unii fani de-ai Deliei nu vor înțelege prea mult din versurile „Inadaptat” după ce s-au delectat zile bune cu:
„Fata mea, de ce-mi faci rau, cu tine ma simt titanic
Nu te plac pentru popou, poa’ sa fie el balcanic
Nu am de unde mai mult, zau, am salariu de mecanic
No panic at the disco, mai retro ca un blisco” – interpretare Macanache, șlagărul „Rămâi cu bine/mă-ta”
Așa că m-am gândit să dau o mână de ajutor și să refac melodia pe înțeles publicului clasic. Îi știți voi. Să nu-i judecați prea aspru, n-au avut de ales. Hai, vers cu vers.
Strofa I
„Aceasta e o piesă cu faţete multiple care
(adică are mai multe înțelesuri. E o piesă care una-ți spune, dar alta vrea să să-nțălagă. E ciudată rău, înțelegi?)
Ilustrează multiple aspecte şi e
(și e și despre multe chestii complicate)
Foarte probabil s-o ascultaţi
Doar pe net şi-n concerte.
(adică moca)
Stările incerte sunt singurele chestii certe.
(incert ești atunci când nu știi dacă vrei cu ceapă sau fără, că te vezi cu „marea iubire”, dar nu vrei să nu mănânci ce-ți place ție)
Echivocul mă guvernează. Sunt suspendat,
(echivoc înseamnă confuzie, îndoială. Adică ești nesigur, nu ai habar. Și senzația asta te conduce ca pe un BMW ursuleț cu numere de Bulgaria, adică e la limita dintre legal și „mânăreală româno-bulgară”. Suspendar, clar?)
Exilat, abandonat; incomprehensiv, mă zbat.
(„exilat”, adică gonit din țara ta. O-nțelegi p-asta cu țara? E mesaj politic. „Incomprehensiv” e un mod foarte rășinos de a spune „boss, nu-nțeleg!”)
Prea empatic să desfiinţez aprioric,
(„empatie” e când simți și tu când îl doare pă dujmanul tău că l-ai tăiat cu sabia și parcă ai dat în tine. Aia e. Și ești așa empatic încât nu poți înțelege cu mintea, rațional se zice, că l-ai tăiat pă jegos că a zis de tine că n-ai valoare. Adică n-o poți arde aprioric)
Prea cinic să socializez adecvat,
(„cinic” ești atunci când ai școală multă ca fraierii și faci glume la care nu râde nimeni pentru că oricum ești un lache flaușat și-ți iei capace când ieși afară)
Prea pop să detest visceral,
(adică ești prea jmecher să urăști ceva, pă cineva, dîn suflet. N-ai cum, nu te lasă inima)
Prea rock să mă aliniez resemnat,
(astea-s cu rock, satanisme, nu ne băgăm. Nu contează)
Să mă conformez, să cedez,
(să faci ca papagalii, să respecți una alta, să strângi gunoiul, să nu spargi o sămânță unde vrei tu, d-astea)
Să mă autocenzurez, să mă prefac că nu realizez
(să stai cu ciocu-nchis)
Şi dacă s-ar putea să fac ceva să mă anihilez.”
(adică să-ți faci felul singur)
Refren
„Nu e complicat: eşti inadaptat.
Nu e complicat: eşti inadaptat;
(adică nu e greu, doar nu e loc de tine aici)
Anacronic obiect de decor în lumea lor.”
(„anacronic”, adică dacă te nășteai în alți ani era barosăneală. Acum ești doar în plus)
Strofa II
„Prea multe zone 51, prea multe umbre-n
(„zona 51” e, vezi dom`le, unde au căzut extratereștri la americani. Autorul versurilor face o legătură între ce se ascunde în zona 51 și faptul că și la noi se ascund atâtea. Nici până-n ziua de azi nu știm dacă Hrușcă mai vine iarna asta… ni se ascunde ceva)
Peştera obscurului-clar.
(asta e, așa… e complicat. Nu trebuie să le-nțelegi pe toate)
Prea puţine zone de alb şi negru;
Aproape totul e un gri grotesc şi bizar
(zice de culori, că ele nu-s frumoase, de la blocurile gri și că arată totul trist)
Camuflat într-un sublim rogvaiv
(dar lumea tristă e mascată după niște culori de curcubeu, adică roșu, orange, galben, vodafone, A4 pe diesel, i și verde, nu știu)
Controlat eminamente de pigmei
(„eminamente” e cuvântul ăla de-l spune Maurice de la Bravo, ai stil! Adică lumea e condusă de pitici, scuzi. Doar că aici nu se referă la înălțime, ci la creier. Că n-au valoare)
Ridicaţi – insidios, când raţiunea doarme -,
(puși pă posturi care nu le merită)
La rang de semizei.
(și deveniți boși)
Obosit de la metafore şi eufemisme
(aici își dă seama și autorul că-i prea pretențios pentru publicul majoritar de Zu și Kiss)
Aş recurge la un limbaj licenţios
(adică o să zică nasoale)
Însă-n primii 7 ani petrecuţi acasă
Mi s-a explicat că nu-i frumos.
M-aş lansa într-o abominabilă, apocaliptică tiradă;
(adică o să-njure de toți și toate)
Şi din această perspectivă regret că n-am petrecut
Primii 7 ani pe stradă.
(îi pare rău că a stat ca fraierul în casă să citească)
Și ultima bucată:
„Şi totuşi, totuşi, totuşi nu pot să m-abţin,
Îmi pare rău, îmi cer scuze;
Ştiu c-o să mă simt îngrozitor,
Dar ţin să menţionez faptul că
Mă f*t exhaustiv în lumea lor.
(adică și-o bagă în ăia care conduc lumea, în pigmei, din tot sufletul)
Bun, acum puteți da la Bacalaureat din piesa asta. Merită.
