Să tot fie vreo trei oameni care mi-au scris pe Facebook/Instagram să mă întrebe ce am mai citit în ultima perioadă și ce cărți le recomand. Nu-s eu în măsură să îndemn oamenii spre anumite cărți (aș vrea eu să fiu modelul ăla de #influenkăr), dar vă pot spune ce am terminat în decembrie. Dacă-mi fac un obicei din rubricuța asta o să-mi fie și mie un brânci. Bogdaproste, eu.
Poate vă inspiră ceva din ce am răsfoit eu.
Dacă dați click pe titluri ar trebui să vă ducă spre un website de unde să puteți cumpăra cartea respectivă. Căutați voi variante mai ieftine dacă nu vă convine ce am găsit eu.
- The Philosophy Book – o frumoasă și ușor de parcurs trecere în revistă a tuturor filosofilor, de la Thales din Milet până la Zizek, cu accent pe ideile lor. Am început cartea asta prin noiembrie și servesc un filosof pe zi. O să mai dureze.
- „Tunelul” – Ernesto Sabato – ai simțit vreodată că iubești „ca un nebun”? Ori că cineva are o fixație pă tine? Eh, după cartea asta-ți dai seama că n-ai simțit destul. Sper. Astfel o să-mi fie milă și frică de cum iubești. Se citește repede și e o carte captivantă. Nici nu trebuie să te chinui s-o termini în 2 zile.
- „Ochiul căprui al dragostei noastre” – Mircea Cărtărescu – e prima carte de Cărtărescu pe care pun mâna. Nu știu de ce. Cred că aveam niște preconcepții. Sigur. L-am descoperit și cu siguranță o să-i mai acord timp de lectură. Mi-a plăcut foarte mult că din această lucrare am realizat că n-am citit destulă poezie la viața mea. Atât de abrutizat m-am simțit de curricula școlară încât… dar o să mă revanșez față de mine. Și cartea asta se citește repede dacă te presează timpul (unde?).
- „Psihologia compulsivului” – Cristina Dobrescu – o carte în care poți să găsești explicații, din studii sau ședințele din cabinetul de psihoterapie, pentru modul în care te hrănești. O lucrare despre cum traumele emoționale îți pot da o poftă nesănătoasă de mâncare.
- „This is your brain on sex” – Kayt Sukel – dacă ți se pare distractivă știința, mai ales a iubirii, asta e o carte foarte interesantă. Pe alocuri este nițel cam tehnică și te pierzi în termeni medicali și tot felul de părți ale creierului, dar tot rămâi cu niște informații interesante despre iubire, înșelat, masturbare, orgasm ș.a.m.d..
- „Posibilitatea unei insule” – Michel Houellebecq – l-am descoperit pe francezul cu nume imposibil tot în această iarnă (cu toate că am înțeles că acum e mai cunoscut pentru „Serotonină”), dar je ne regrette rien. Au fost vreo 300 și ceva de pagini pe care nu am putut să le las din mână, o captivantă poveste cu clone, sex (detaliat cât trebuie) și niște pastile sociale foarte profunde.
- „Conchistadorul” – Almeida Faria – am început cartea aseară. Primele 20 de pagini au reușit să mă prindă. Mai are 100.
Pentru mai multe cărți mă găsiți pe Goodreads. Am acolo o listă de cărți pe care le caut. Asta dacă vă bate gândul să…
Alte sugestii? Mulțumesc anticipat.
5 răspunsuri
Talking to Strangers, Malcolm Gladwell
Bună ziua, George!
Ma bucur că sunt incă oameni care citesc și care promovează lectura intr-o lume lipsita de repere, de modele…Prin expunerea pe care o ai poti atrage mulți tineri spre cultura, lectura, arta! Te felicit si multumesc pentru recomandari! P.S. Nu este bucurie mai mare pentru mine ca tânără profesoară (de educatie vizuală) ca atunci când elevii mei imi spun că au citit din recomandarile mele! Lupta nu este pierdută, iar bucuria sufletească este mare! La mulți ani! Cătălina Rădulescu
Foarte cunoscut pentru Serotonină este Houellebecq prin prisma acestui an, în care romanul a fost lansat (a devenit rapid bestseller), însă autorul e cunoscut în primul rând pentru Particule elementare sau chiar mai degrabă pentru Posibilitatea unei insule, apoi, mai recent, pentru Supunere, care era lansat la câteva săptămâni după actul terorist din redacția Charlie Hebdo. E o figură destul de controversată în lumea literară; parcurgându-l probabil îți poți da deja seama care ar fi motivele, însă e și apreciat pentru talentul literar. Eu sunt destul de scindată în ceea ce-l privește pe acest autor, dar mă bucur să îl știu citit de oameni. La mai multe astfel de rubrici, m-am distrat.
Nu am inteles comentariul la Tunelul. Si ma codesc de cateva luni pe titlul asta, sa ma bag?
Sau din ce cred eu ca ai vrut sa zici m-a dus cu gandul la Ratacirile fetei nesabuite a lui Llosa ( pe care o recomand, daca inca n-ai citit-o). Si ca veni vorba, si Sarbatoarea Tapului merge de iarna. Si asa merge si Ritualul Primaverii a lui Alejo Carpentier.
Si de ce nu, Deriva Continentelor a lui Russel Banks.
Si gata, destul Caraibe pentru iarna asta.
O scurta istorie ilustrata a românilor ,daca te pasionează istoria!