Sunt imprevizibil, mereu absurd
Și am să mor de mâna unor oameni, ce n-au gând bun.
Sunt incorigibil, de necontrolat
Dar nu știu ce să mă fac, ăsta-i un trup de aruncat
Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.
Disprețuiesc tot ce nu-nțeleg
Nu pot să cred în PreaMărețul plan, soarta mi-o acaparez
Vreau să prind viața de gât
S-o-nfășot cu starea mea nebună, să-i urlu-n gând.
Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.
Mă trezesc și nu pot să-mi amintesc, ce am visat
Poate că nici de data asta nu e e ceva interesant
Mai torn un pahar de demisec în mine
Nu mă mint pe interior, nu de dulce-mi vine.
Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.
