Acum câteva ore mă plimbam pe Facebook și am dat peste o postare în care cineva povestea o întâmplare destul de comică: un profesor ținea un curs unor studenți pe net și din greșeală le-a arătat învățăceilor și ce discuta pe WhatsApp în privat.
Omul (de castă „profesor”) era într-un sexting consensual cu o femeie care îl stârnise până la extaz. L-a băgat în păcat pe om (n-o să postez și mesajele lui că nu asta contează).
Regretabilă eroare. Dar umană. Și stârnește nițel haz de situație.
Dar mi-a atras atenția un comentariu:
Nu știam că profesorii sunt obligați să-și abandoneze viața sexuală precum călugării când ajung în fața catedrei. Dacă ai ales calea profesoratului trebuie să te lepezi de fetișuri și plăceri trupești. Te așteaptă o viață simplă, virginală. Ți se va da dezlegare la scârbăvnicie trupească doar dacă vrei să zămislești un prunc. Și doar în poziția misionarului creștin.
Comentariul tinerei de mai sus nu e un exemplu singular.
Într-o țară cu atât de puțină educație sexuală (aproape nulă), oamenii nu cred/înțeleg faptul că alții au fetișuri, plăceri sexuale. Probabil s-au uitat la „50 Shades of Grey” crezând că-i un SF de la cap la coadă. Auzi, să ai fetișuri chiar dacă ești… absurd, profesor.
Contrar unor gândiri (chiar și foarte tinere din câte observăm), unii oameni vor să frământe piepturi feminine (în deficit național de drojdie și făină frămânți ce ai), vor să pupe toate buzele, tânjesc la poziții sexuale demne de Cirque du Soleil și multe altele. În acord cu partenerul și pentru plăcerea acestuia.
Unii își dau mesaje erotice. Ca niște sălbatici.
Șocant.
Sper să se păstreze cu sfințenie secretul că și medicii fac amor trupesc, altfel nu știu cum vor mai avea neprihăniții încredere în ei.
