În fiecare an în preajma examenelor de Capacitate și Bacalaureat vorbim despre cum școala românească nu mai produce nimic. Greșit. Nu produce proști, nu crește inculți, ci dezvoltăm două tabere: ăia care tocesc informații inutile de dragul unor note care nu mai înseamnă nimic după liceu, și ăia care ne amuzăm anual cu gafele clasice despre Eminescu, Moromeții, etc.
De dragul unor mentalități învechite n-am schimbat nimic în sistemul educațional. Aceleași cărți ponosite, aceeași programă kilometrică și obositoare. Nu-mi fac speranță să modificăm prea mult, dar după 25 de ani de “progres” încă ne certăm dacă să-i învățăm pe elevi sau nu cum să se f*tă. Pentru c-o fac, oricât de șocant pare.
Ce produce școala?
Olimpici. Câțiva. Și mai ce? Balast. Tone de balast. Promoții întregi de balast. Oameni care știu că trebuie să ai 12 clase terminate. Cum? Nu mai contează, terminate să fie. Profesori care trec elevi pe considerentul “să dea bine la procentul de promovabilitate al liceului și să nu-i stric viitorul”. Producem pe bandă rulantă oameni care nu știu unde-i România pe hartă dar au diplomă de Bacalaureat.
De câte lucruri vă mai amintiți din școală? Mai știți tipurile de sol? Funcții? Orice de la ora de chimie? Noi credem că-n școli se-nvață cultură generală, dar nu-i nimic general în tona de informații de la fizică. La română nimeni n-are timp să aprofundeze un text și să-nțeleagă dacă Eminescu era geniu sau bolnav pentru că “e așa cum e”. Asta-i poezia, ăsta-i comentariu, memorează și treci mai departe. Școala ne dresează să fim roboței cu memorie extinsă.
E stupid să cunoști zeci de definiții, dar să n-ai idee cum se merge pe stradă, ce reprezintă un semn de circulație, de ce nu-i bine să-ți faci selfie pe tren,
etc. Nu, nu trebuie să “coborâm” nivelul pentru o “generație proastă”, ci trebuie să ne adaptăm la altceva. Cel mai bun exemplu: la școala de șoferi se insistă pe mecanica auto când vrei carnetul, dar unii dintre noi visăm la mașini electrice, smart, care să parcheze singure, ș.a.m.d.. Tu învață-l pe elev să nu-și facă selfie la volan, nu funcția bujiei. Că nu-l interesează. “E bine să știe!”. E bine să știe multe, dar e mai bine să știe dacă-l interesează, nu pentru că știi tu ce e bine. Prea știm toți ce e bine pentru toți.
În general din școala românească ieși bun de nimic. Dacă n-ai avut un hobby sau o înclinație pe care s-o încurajeze părinții o să bâjbâi prin facultăți în căutarea unei identități. Nu știi la ce ești bun. Știi poezii și/sau calcule. Dar n-ai idee în ce meserie o să-ți ajute astea. Ai vrea să te faci șofer, dar ți-a plăcut mult ora de desen. Ce-i de făcut? Pui marfă pe raft la Cora.
Și nebunia asta o să țină mult și bine. O să producem constant elevi care memorează informații de dragul unor note. Și tu părinte o să-ți cerți copilul că n-a luat 10, cu toate că un 6-7-8 nu înseamnă că-i prost ci doar că interesul plodului pentru biologie e mai scăzut. Dacă are 10 la sport și 5 la restul poate-i un semn că avocatura nu-i de el. Oricât ai vrea tu. Și școala. Așa cum se aplică și-n cazul celor geniali la matematică, trași în jos de o oră de desen sau sport.
M-am săturat să râdem de “elevii proști”, când cea mai mare gafă o dă tocmai sistemul care se așteaptă să producă genii pe bandă rulantă.
