Acum o zi postam pe Facebook un mesaj pentru prietenii din Ploiești. Cel de mai jos:
În privat am primit niște mesaje cu adevărat îngrijorătoare de la câțiva studenți UPG din oraș, jurnaliști și alți cetățeni care respiră „aerul” din oraș. Pe scurt: se știe că orașul este poluat până-n măduvă, că rafinăriile sunt bombe deja explodate și nu se face nimic. Nu se spune nimic, nu se protestează.
Astăzi am văzut pe Facebook că deputatul USR Dan Rădulescu a participat la un flash-mob în fața fabricii Unilever din Ploiești. Cică unul dintre cei mai mari poluatori din zonă. N-am știut. De notat. Unilever. E bine că au un logo ușor de recunoscut de pe produse.
Îmi e și rușine să mai consum ketchup Hellmann`s și altele în contextul în care știu că producătorul îmi îmbolnăvește prietenii și rudele din Ploiești. Spuneți voi?
Naiv cum sunt, am crezut că doar fabrica de detergent e dubioasă, când colo…
Când am văzut câți oameni s-au adunat la „flash-mob”-ul de la Unilever m-a bufnit râsul. Vreo 13-14 oameni. Atât. Nu știu de ce. N-a fost comunicat bine evenimentul? Nu s-a dat în presă? N-a auzit ploieșteanul că Unilever&alții poluează? Nu simte pe gât o jenă?
Eu când văd îngălare d-asta morală sunt cu atât mai pornit să nu mă ambalez împotriva PSD-ului. Adică se vrea dărâmarea unui guvern, „stârpirea” corupției, dar unii nu-s în stare să aibă grijă de propria ogradă. De aerul pe care-l respiră. Aer. Simți că pute? Încerci să afli de unde nasoala și spui ceva. E atât de simplu.
E atât de greșit.
Înțeleg că orașul e îmbătrânit (am auzit, n-am găsit cifre concludente), dar chiar așa să nu-ți pese de oxigen? Nici n-are a face cu ecologismul ăla care spune „să avem grijă de natură”. Acum se pune problema să avem grijă de noi, oamenii. Uită de balena nu-știu-de-care, șocâtele turcoaz și petunia ivoar. Tu. Aer. Oxigen. Viață. Atât.
Dan Rădulescu pare entuziasmat că s-au adunat 14 oameni să protesteze („flash-mob” e ridicol), dar e specific funcției lui (deputat) să fie (ridicol de) visător. Treaba pute și el e fericit că l-au claxonat aprobator ploieștenii când treceau pe lângă bannerele de la poarta Unilever.
Trist, lent, puțin.
Din păcate viața nu-ți mai permite să ai răbdare când vine vorba de poluare. Conform unui articol de acum doi ani (2 ani!!!) ploieștenii au grave probleme de sănătate de la cât cancer respiră, beau și mănâncă.
Așa că nu văd cum să te bucuri că ai adunat 14 oameni la poarta Unilever. O asemenea performanță trebuie să te ducă la auto-oraș-shaming. Să-ți iei consătenii la bani mărunți. Să-i scoți din letargie. Să apelezi la influencerii din oraș. Nu se implică? Îi pârăști online că nu-i interesează. Că-i doare-n reach-ul de Facebook de oameni. Influencerii mor de frică să se audă că nu le pasă de oameni (fani, cum le zic ei).
E nevoie de oaie dacă vrei aer.
Știu că discuția e amplă și o să ajungem la „locurile de muncă”, dar cândva trebuie să ne punem serios întrebarea dacă merită. E ca și cum ai munci să-ți vindeci bolile provocate prin muncă. Asta dacă nu ieși din rafinărie și-ți dai salariul pe produse eco, respirând aer din pungă, adus de o rudă din Austria. Sunt sigur că dacă ne punem mintea la contribuție putem să găsim ceva mai sănătos.
Sunt multe de spus, multe de scris, dar mai e relativ puțin timp. Mergeți la proteste. Vedeți că pe 12 septembrie, miercurea viitoare, e un alt „flash-mob” în Ploiești. Poate vă adunați 15. Nu vă înghesuiți. Să nu care cumva să vă luați tot aerul din prea mult simț civic.
Hai că puți poți!
4 răspunsuri
Salut! În legătură cu „articolul” de mai sus… A venit jandarmeria pentru 10 oameni…. Dar pentru mai mulți? Ce ar fi fost? Flash mob nu este egal cu protest… Flash mob nu este egal cu presa. Dumneavoastră ați fost printre cei 10? Dacă nu, va rog respectuos sa nu va mai dați cu părerea nici în sens negativ, nici în sens pozitiv… Va mulțumim pentru timpul alocat sa scrieți despre noi cei 10 și ne bucuram ca v-am stârnit rasul. O seara extraordinara va doresc!
Mihaela, textul e scris într-o altă nuanță decât cea pe care-ai perceput-o.
George, tu ca si mine vrei ca societatea sa se mobilizeze, sa se implice sa faca schimbari concrete sa nu mai astepte de stat etc. Vise tata. Momentan ne trezim ca societate, inca invatam sa ne unim pentru o cauza si sa gasim solutii. Eu personal fac voluntariat pe impaduriri si vad cat de greu este sa convingi oamenii sa doneze, sa planteze sa sune daca vad masini mari cu lemne.
Momentan crestem in pasi de furnica, dar o sa ajungem si sa crestem cu pasi de uriasi.
Tipul de l-am tăguit pe FB, Alexandru Popescu, e un veteran în lupta asta și a tras ani și ani semnale de alarmă. Mai sunt și alții, desigur, dar știi că e vorba de masa critică. Legat de masa critică, poate facem o vizită ad-hoc la vreun flash mob d-ăsta 🙂