Pentru mai puțină prostie e nevoie de poezie

Acum ceva timp, într-un context academic, am fost lovit în față de incapacitatea unor adulți – cu pretenții de viitori intelectuali cu certificat. Nu reușeau să înțeleagă conceptul de metaforă. Ricoșa din ei modul de a te exprima și a interpreta unele răspunsuri folosind metafore.

Adică cum adică?”

Nici analogia nu-i departe. Dacă vrei să-i expui cuiva un punct de vedere și folosești o analogie o să te izbești, în unele situații, de o remarcă precum: „ce legătură e între ce spun eu și ce spui tu?”.

Așa am ajuns la concluzia că avem nevoie de poezie.

Când suntem copii o considerăm o corvoadă. Asta pentru că școala românească are senzaționalul talent de a te face să disprețuiești numeroase aspecte ale vieții, de altfel foarte interesante și utile. Istoria e fascinantă, dar displace pentru că pentru mulți se rezumă la o înșiruire de date. Geografia e senzațional de utilă, dar din școală mulți ies tracasați de toceală proastă și memorări fără discernămând de munți și râuri.

Așa și poezia.

Dacă n-ar exista dresajul în rime din timpul școlii poate că ar prinde mai mulți drag de poezie. Oricum o întâlnim (aproape) peste tot.

Puțină poezie ai și-n reclame, multe încercând să facă mici rime și jocuri de cuvinte prin care să-ți facă mintea să rețină un produs.

Muzica e cu dus și-ntors.

Ai parte de poezie doar la unii. Dacă deschidem radioul și ascultăm 4-5 ore de comercială nu cred că auzi 10 metafore. În total. Interpreții de muzică fast-food sunt apreciați tocmai pentru non-metafore. Sunt multe de spus pe acest subiect și mi-ar plăcea să-l dezbatem cu altă ocazie, dar ce trebuie să reținem acum e că majoritatea bucuriilor auditive vărsate de radio-tv-Youtube sunt simple de înțeles, directe, fără ocolișuri.

Metaforele obosesc, pun mintea la contribuție. Muzica modernă îți spune verde-n față ce trebuie să înțelegi. Recent am ascultat un hit care spunea simplu „ți-am dat unfollow”. Putea să se joace mult prin zona asta, dar de ce să le dai 404 ascultătorilor? Cel mult se apelează la libido-metafore, precum „hai să rupem patul” (piesa Deliei cu „1, 2, 3, 4”, parcă). Adică hai să copulăm. E simplu. Cea mai des întâlnită metaforă din muzica actuală se referă la penis ca fiind „anaconda”.

Atât s-a putut.

Școala românească, așa cum presimt că am apucat s-o experimentăm cei mai mulți dintre noi, a reușit să ne șucărească pe poezie. Avem boală pe toți, cu mici excepții. Ne place Bacovia că-i outsider și pe Eminescu îl tolerăm că-i la rang de icoană națională și-ți pui în cap prea multe voci dacă spui ceva de rău. Pentru mulți majoritatea poeților sunt balast informativ de care abia am așteptat să scăpăm când eram copii.

Dar toți poeții-s importanți și toate poeziile sunt valoroase, dacă nu pentru ce spun măcar pentru modul în care o spun.

Evident că tentația nu e s-avem o țară de poeți, dar măcar un neam capabil să înțeleagă o metaforă și o analogie. Cel mai celebru poet contemporan e un DJ de radio care are capacitatea de a spune vorbe-n rime, dar nu debordează de metafore.

Altfel spus, e nevoie de puțină poezie autentică în viața omului. Nu de dragul ei, ci de dragul unei exprimări bogate.

E periculos să nu înțelegi metafore și analogii. Politica le folosește din plin.

Și da, cred că e o legătură între consumul redus de poezie și foamea de piese muzicale fast-food și divertisment de tipul „uite chestia de care-ți vorbesc, fără ocolișuri, fără umor, fără jocuri de cuvinte”.

Stau rău la capitolul poezie, ultima carte cumpărată (cred că din totdeauna) fiind „Corporația norilor”. Aștept recomandări.

Până atunci mă dreg cu Kazi Ploae și Deceneu.

acoperis scoala

6 comentarii

  1. Recomand poeții români:

    Virgil Carianopol (Inspirație a raperului Nimeni Altu’ pt numeroase piese)
    Adrian Paunescu (Desi o personalitate controversata, un poet bun)
    Octavian Goga (mai tradițional)
    George Bacovia (sunt mule poezii superbe ce nu sunt in materia scolara)
    Eu personal am citit si cateva din poeziile lui Vadim (aparent, omu’ scria)
    Vă recomand si Emil Cioran, cateva fragmente din cartile pui nu strica
    lista continua

    https://dinperspectivaunuicontroversat.wordpress.com (aici sunt scrierile mele daca este cineva interesat sa citeasca)

  2. Legat de scoala, asa e si in cazul meu. Iubesc istoria si cred ca e vocatia mea. Se spune ca un copil si daca e bruiat 100% de parinti si scoala de la vocatia sa(cum sunt cei care sunt impinsi de la spate sa devina medici), tot va face ceea ce ii place, macar in timpul liber. Iar pentru mine istoria(cu exceptia gimnaziului) a fost intr-adevar groaznica.

  3. Cine-nvie an de an
    Și e mare barosan… măi!
    😁 (De sezon)
    Iartă-mă, nu m-am putut abține.
    Dacă nu te superi, o să-ți las o poezie care mi-a plăcut. N-am scris-o eu.

  4. Da George, e o lecție și asta pt. cei din generațiile mai tinere (te încadrezi și tu aici vrând-nevrând !)
    Citez, din tine: „Dacă deschidem radioul și ascultăm 4-5 ore de comercială nu cred că auzi 10 metafore. În total. Interpreții de muzică fast-food sunt apreciați tocmai pentru non-metafore. Sunt multe de spus pe acest subiect și mi-ar plăcea să-l dezbatem cu altă ocazie, dar ce trebuie să reținem acum e că majoritatea bucuriilor auditive vărsate de radio-tv-Youtube sunt simple de înțeles, directe, fără ocolișuri.

    Metaforele obosesc, pun mintea la contribuție. Muzica modernă îți spune verde-n față ce trebuie să înțelegi. Recent am ascultat un hit care spunea simplu „ți-am dat unfollow”. Putea să se joace mult prin zona asta, dar de ce să le dai 404 ascultătorilor? Cel mult se apelează la libido-metafore, precum „hai să rupem patul” (piesa Deliei cu „1, 2, 3, 4”, parcă). Adică hai să copulăm. E simplu. Cea mai des întâlnită metaforă din muzica actuală se referă la penis ca fiind „anaconda”.”
    Păi, despre ce vorbim ??
    Cum am mai spus-o de enșpe ori, actualele generații nu „percutează” la metafore, conotații sau orice alte fuckin figuri de stil sau cum vrei tu să le numești ….. aici nu merge cu subtilități de limbaj, poezii etc. … pt. că, pur și simplu, vorbim despre niște oameni care s-au născut, au crescut și s-au obișnuit cu (și în) așa-zisa cultură a „vizualului” …. cultură în care nu mai există subtilități de limbaj, nu mai există conotații, …nu mai există practic nimic din ceea ce înseamnă „spirit uman” !!
    Totul e informație „gata rumegată” pt. creiere leneșe și ușor de manipulat … în perspectivă !!!
    Uită-te la majoritatea „producțiilor culturale” difuzate pe toate „mediile” .. și-ți vei face o idee !!
    Personal, mă tot mir și (încă) nu-mi vine să cred la ce nivel de „decădere spirituală umană” s-a ajuns !!!!
    Tu ești copywriter, printre altele, nu ? …deci, cam știi despre ce vorbesc !!? …. chiar dacă ești dintr-o generație mai (încă!) tânără !!!😶😶😶

  5. Salut, George!
    Am doi poeți pe care ți-i recomand.
    Primul e Ion Minulescu. Despre Ion Minulescu pot spune că în unele poezii încearcă să fie poet și parcă nu e autentic, dar atunci când nu încearcă e de o sinceritate și sensibilitate incredibilă.
    Al doilea poet e Cristian Popescu. Nu știu unde să îl încadrez. A murit prin 90. Are două volume, Familia Popescu și Arta Popescu. Suferea de schizofrenie. Ți-ar plăcea din Arta Popescu „mica publicitate”.
    Nu sunt critic, dar mă mai emoționez la poezii și poate asta contează mai mult.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: