Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Pentru binele țării Cărtărescu trebuie să conducă un Lamborghini

  Poate că Mircea Cărtărescu nu vrea un Lamborghini. Poate că nu vrea nici Bentley, Aston Martin sau un amărât de BMW tunat pe ici-colo. Poate că nu-i plac mașinile.

Dar trebuie. Pentru binele țării trebuie să facă rost de un Audi R8 pe care să-l tureze zgomotos pe bulevardele din București. Când pleacă din ceainării trebuie să-i lucească pe cap ochelari de soare de sute de euro și-n librării trebuie să-și facă și 2-3 selfie-uri cu cel mai nou iPhone/Samsung.

Între două lansări de carte e necesar să bifeze și un party monden unde să-l arate lumea cu degetul în timp ce comandă șampanie din Champagne, servită într-o frapieră plină cu gheață și cărți. Că așa-i place lui.

Important e să-l vadă lumea și să spună „uite, e Cărtărescu. E deștept, scrie cărți d-aia își permite!”.

Da, sunt șanse să nu-i placă fățărnicia asta și unii intelectuali să-l considere marțafoi opulent și prefăcut, dar important e mesajul: e deștept, citește, scrie și își permite și opulențe. Undeva în mintea oamenilor trebuie să existe această corelație: carte = avuție.

Să-mi fie scuzată exagerarea, dar dacă Cărtărescu și alții ca el ar avea puțin din „panașul” vedetelor din emisiunile mondene poate că ăia mulți care țin locomotiva pe loc ar înțelege altceva.

Știu că profesorilor, cercetătorilor, autorilor de cărți, filosofilor ș.a.m.d. nu le place așa mult opulența… dar te faci fratemeleu cu Dracu până-i convingi pe cei mulți că-i bine să cărți.

Ăia de claxonează la semafor, aruncă gunoiul pe jos la 5 metri de coș sau își învață plozii să facă combinații-n viață au înțeles un lucru: cu școala nu-ți permiți aroganțe. Cititul nu-ți aduce BMW la poartă, Moet în club. Și asta-i greșit, că se pleacă de la preconcepția greșită că deștepții n-au bani.

Lumea nu știe că poți să ai bani mulți pe card și să ai și o bibliotecă impresionantă în care să-ți petreci mare parte din timp.

Mulți nu cred că unii autori de cărți petrec lungi vacanțe pe insule exotice pentru a scrie cărți. Că nu pun poze pe net. N-ai pozat, n-ai existat.

Știu că majoritatea cărturarilor nu se omoară după bunuri și afișarea belșugului, dar ăia despre care vorbesc ei că nu pun mâna pe carte vor și partea asta a vieții. D-aia sunt admirate vedetele analfabete care se dau jos din meleu. Admirate că au gip, nu că-s proaste de behăie.

Fac un calcul simplu: Proști + Mașină Scumpă (vizibilă) = Succes.

De partea cealaltă calculul e deprimant pentru majoritari: Deștepți – 0 Bunuri scumpe afișate = Insucces.

Poate că greșesc, dar eu măcar mă gândesc la o soluție dincolo de „hai să promovăm valorile și să le spunem oamenilor să citească”. Vax.

Și dacă n-o să vrea Cărtărescu și alții… fie, mă sacrific eu. Aștept banii voștri pe care promit să-i cheltui doar pe obiecte scumpe și o să mă laud că totul e rezultatul educației. O să parchez mașina scumpă doar în fața librăriilor și anticariatelor și din Canare o să pun doar poze citind. Câțiva tineri trebuie să inspir.

O fac pentru țară.

Cu plăcere.

3 răspunsuri

  1. De fapt lumea sa cam prins de faptul ca desteptii au bani, insa cultura ramane din nefericire doar o optiune, ca si lemnul de nuc pe bordul unui Mercedes. „Destept” nu include neaparat si „cult” oricat de mult am vrea sa credem asta. De exemplu, un traficant de droguri de succes a fost si el destept in felul lui prin prisma faptului ca a fentat autoritatile si alti competitori din breasla lui, si astfel a ajuns in top. L-a dus capul, a fost destept, insa nu a avut nevoie de Nietzsche sau Jung.

    E tentant s-a crezi ca asocierea dintre Cartarescu si un Lamborghini ar fi o solutie , dar nu e, caci portretizeaza o realitate falsa. Lumea s-ar prinde repede ca ceva nu e in regula iar scarba de citit s-ar inradacina in mintea oamenilor si mai rau.

  2. Există Lorand Szoaresz care face cam ce ziceați dvs. de dl. Cărtărescu să facă. Lorand a făcut banii săi prin citit și educație și acum se laudă cu asta cu scopul explicit de a o promova. Cred că era bine să-l amintiți ca un exemplu pozitiv. Măcar la sfârșit, ca o mică speranță, sunt și oameni faimoși care sunt un exemplu bun, în România.

    1. Ăsta nu e un speaker motivațional dubios care a fost recent și într-un scandal pentru o șustă nasoală (Bismobil)? Eu vorbeam de altfel de cititori…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.