Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Parentingu` ăla modern, când îl lași să facă ce vrea

Probabil că e criza vârstei, dar în ultima perioadă am început să mă uit mai atent la cum își cresc alții copiii. E clar, trebuie să mă responsabilizez. Să-mi iau un câine. Știți voi, „câinii sunt pre-copii”.

Revenind.

Am descoperit că sunt multe metode de parenting. O să mai vorbesc despre unele dintre ele și pe altele rămâne să le descopăr. Recent am discutat de varianta cu umilire, strategia prin care îți reduci urmașul la nivelul de cârpă crezând că așa o să scoți din el un caracter puternic și sănătos.

Aseară am descoperit că există și parenting mai modern, varianta părinților cool, trendy, la curent. O doamnă din metrou, mamă a trei copii, părea profesoară de așa ceva.

Parenting-ul modern implică să-ți lași odraslele să se comporte după bunul plac. Trebuie să-i răsfeți și să-i lași să se manifeste precum niște hominizi crescuți într-o junglă de o familie de maimuțe epileptice. Dacă celor mici le vine să urle, într-un metrou plin, trebuie să-i lași să se exprime. Nu le poți inhiba creativitatea, chit că se manifestă sub formă de țipete isterice. E artă. Manifestările lor denotă viitoare talente oratorice/muzicale.

Băieții încep să se bată? Foarte bine. Lasă-i să se hârjonească și să se împingă pe podeaua metroului. Admiră-i cu mândrie din înaltul șuviței tale hippy și zâmbește-le de parcă au realizat ceva măreț. Nu-i băga în seamă pe ceilalți care se uită ca la circ. Sunt norocoși că pot vedea un exemplu atât de relaxat de „cum să-ți crești copiii de parcă totul le aparține și nu există reguli”.

Dacă se urcă cu picioarele pe scaune e semn de ambiție. Viitoare firi puternice. Copiii slabi și obedienți stau liniștiți, ținându-se cu mânuțele de bară și așteptând viitorul sterp care le este rezervat.

Copiii doamnei de la metrou erau destul de mici, maxim 10 ani, dar îmi imaginez că-n câțiva ani se vor impune cu adevărat. Adolescența e o perioadă grea. Pentru părinți. Bine, când ești părinte cool nu-ți faci probleme.

Este important să-ți răsfeți copiii și să te răzbuni pe trecut, plin de neajunsuri, aruncând în urmași cu tot ce-și doresc. Conservatorii și îmbătrâniții spun că intri într-un fel de dictatură a copiilor, dar ei nu știu nimic.

Și nici termenul de „răsfățați” nu e corect. Nu-i răsfăț, primesc doar ce merită.

Nici nu știu cum altfel ai putea să-ți crești copilul. Am înțeles că dacă nu-l lași să facă ce vrea și dacă nu-i cumperi tot ce vrea îl traumatizezi. O să te țină minte și la bătrânețe n-o să-ți dea nici măcar holograma unei pâini.

4 răspunsuri

  1. Nu pot sa inteleg gandirea lor, insa din punctul meu de vedere, parintii astia cresc doar viitori sinucigasi.

    Plozi care vor avea pretentia ca toti sa li se inchine, iar cand nu vor primi ce au cerut, vor spune ca viata e cruda si nedreapta si nu merita traita.

  2. Abia astept urmatoarele articole despre crescutul plozilor, cu umorul tau dulce-amarui, inegalabil. Citesc si recitesc articolul doar pentru umor si ironie.

  3. Mai bine să arunce-n ei cu valori din cele necumpărabile – ceva decenţă, niște bun simţ, să le mai zică și de bune maniere..doar dacă se poate..să facă o militărie soft.. gen Fraulein Julie Andrews (‘Sunetul muzicii’)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.