Cu Denisa-s prieten pe Facebook de câțiva ani, dar n-am avut niciodată curaj s-o întreb ceva pentru c-o tot vedeam trântind cu bărbați de pământ.
O să aflați mai jos de ce.
…
1.Primul lucru pe care-l remarc pe Facebook: „Luptătoare Profesionistă la Federația Națională de Lupte”. Cum de ai ajuns la un sport atât de delicat? Te știe Drobeta de frică? Fug bărbații pe stradă și urlă „fugiți, vine Denisa, ne bate!”. Întreb…
Hahaha. Din greșeală. Cred că ăsta e cel mai bun răspuns. Am început cu luptele pe la sfârșitul clasei a VII-a pentru că aveam nevoie de pregătire fizică și mi le-a recomandat cineva ca o variantă bună, urmând să merg la un liceu militar unde trebuia să trec niște probe fizice. Mda…nu știu ce era în capul meu (în legatură cu milităria, nu cu luptele).
Nu am intrat la liceul militar (Mulțumesc, Doamne!), dar am continuat cu luptele, spre disperarea dirigintei mele din generală care mă vedea făcând DOAR matematică în viață. Pe această cale, țin să îi mulțumesc chiar dacă și acum când aude că sunt foarte bine și că mă descurc, nefiind la facultatea mult visată de ea, o cuprind sentimentele de milă de parcă aș fi trecut prin 5 boli, 3 accidente și mi-aș fi ratat complet viitorul.
Nu “mă știe Drobeta de frică”, abia sar de 50 kg, nu e ca și cum aș fi Hulk și nu aș putea să trec neobservată. Prefer ca lumea să îmi știe performanțele, nu “de frică” . Cred că asta face diferența între un om care practică lupte și un sportiv de performanță. Și nu, bărbații nu fug de frică, dar MEREU aud glume gen ‘’vezi că fata asta te bate’’. Serios. Încetați, sunteți prea limitați.
2.Tot de pe Facebook aflu că ai lucrat pentru Herbalife. Cum a fost experiența de sectă MLM? Încă mai vinzi napolitane pisate?
Da,da,da,da. Herbalife. E ok cu Herbalife. Nu mai vând “napolitane pisate” pentru că nu mai am timp să mă ocup de asta, însa eu încă le consum. Apropo, ți-aș recomanda un program de îngrășare. Nimic care să nu îți fie benefic. Dacă îmi dai un e-mail după putem sta de vorba, putem să îți PERSONALIZĂM un program SPECIAL, iar mai apoi să te poți bucura și tu, dar și cei care te privesc de efectele lui.
(n.n. – ce frumos vorbește în limba Herbalife. Auzi „să se bucure cei care mă văd”. Păi ce, nu se bucură pentru că-s slab?)
3.Cu ce te lauzi?
Hmm. Bună întrebare. Ar fi interesant să îi întreb pe cei apropiați: ‘’Cu ce crezi că mă laud eu?”. Cred că o sa fac asta.
Știai că am studiat 3 ani chitara? Și 3 ani orga. A, și 1 vioara. Nu știu, asta e prima chestie care îmi trecu prin cap. Daca încep să mă laud la modul serios… pot să fac un referat despre asta.
4.Ce alte sporturi îți place să mai practici/urmărești? Top 3
Alte sporturi?
În viață te lași de multe la un moment dat, dar de lupte niciodată! Odată ce ai început pe bune, și pur și simplu iubești ce faci, îți ocupă aproape tot timpul și nu te deranjează. Nu-i credeam pe alții când îmi spuneau că e ca un drog… dar iată! Când vine vorba de practicat alt sport… vine degeaba. Mai urmăresc uneori tenisul de câmp și Moto GP.
5.Ultimul tip bătut? Mai trăiește?
O, Doamne . Eu nu bat tipi.
Da, trăiește, dar probabil de atunci, când merge cu bicicleta nu se mai preface că dă peste fete ca să le “impresioneze”.
6.Porecla ta este…?
“Brezii”. Ghici de unde! De la numele de familie – Breazu.
7.Scrie că te-ai mutat în București? Ce așteptări ai de la cocin… capitala țării?
Da, m-am mutat în visul ăsta de capitală. Vis.
Nu e chiar așa rău, cel puțin nu la nivelul la care interacționez eu cu ea. Mă învârt 5 din 7 zile în același perimetru: Locul în care stau și mă antrenez, facultate, cafeneaua din colț și Orhideea – de unde îmi mai cumpăr chestii. Nici în weekend nu stau prea bine. Ies tot prin zonă, iar uneori mai sunt rebelă și ies în clubo-bodega din zonă sau la lăutarii ăia șmecheri unde au apărut pozele alea vis cu fetițele. Da domnule, mai ies și la manele. #HaiCuHate-ul
N-am așteptări, sunt pasivă. Sincer. Nu depind încă atât de mult de orașul ăsta. Oricum e de răhățel și e un întreg subiect pe tema ăsta.
8.Bărbatul ideal știe să…
Tacă. Glumesc, cred. Bărbatul ideal ar trebui să știe să comunice indiferent de context.
9.Ce te aștepți să faci după ce termini SNSPA?
Asta chiar e o întrebare grea. Mereu mă răzgândesc și brusc devin spontană când iau decizii de genul. Nu știu… probabil ceva în domeniul Relațiilor Publice, unde să mă pot exprima cât de cât. Nu mă deranjează agitația, uneori chiar îmi place. Dar e posibil să îmi fi trecut deja prin cap și ceva legat de stewardese, nu în România însă. Îmi place să călătoresc, dar nu în sensul în care o fac deja când merg la toate concursurile și cantonamentele. E posibil și să fac mai multe chestii. Ceva fix și poate ceva part-time. Poate o să fac și ceva legat de nutriție sportivă. Mă gândesc la prea multe acum. A, și nu o să renunț la lupte. Nu de tot.
10.Ceva amuzant. Orice.
Eu. BONUS: Sunt și drăgu!
