Waceera, sau Mălina cum îmi imaginez că-i spun amicii din România, e celebră pe Facebook. Nu știam motivul, dar dacă tot suntem prieteni pe internet m-am gândit să-i pun câteva întrebări și să aflăm împreună câteva lucruri interesante.
Cu ocazia asta a ajuns și #OracolulOnline la majorat. Frumos.
…
-
Așa ți-au pus părinții numele de botez? Waceera? De la vreo mătușă sau bunică?
Nu, mulțumescu-le lor că am nume normale și că nu sunt Sfecluța ori ceva similar. Waceera l-am primit la cel de-al doilea botez al meu, de la oamenii din Kenya, care au ținut morțiș să mă facă de-a lor.
-
Știu că ai fost prin Kenya cu voluntariat. O să-ți pun o întrebare din perspectiva unui patriotard: dar ce au domnule săracii noștri? De ce n-ai vrut să faci voluntariat aici?
E a 587587-a oară când (nu vreau să) răspund la întrebarea asta, dar cum tu ești șeful pe teritoriul tău…: în primul rând, voluntariatul – ca orice altceva, de altfel – îl faci în primul rând pt tine și doar întâmplător pentru alții. Când am simțit să predau copiilor din orfelinatele din București, am făcut-o, iar când am simțit că am nevoia să schimb aerul, am plecat la alții. În al doilea rând, eu nu prea cred că principiile astea aparent nobile de solitaritate/save the planet/peace/etc trebuie aplicate discriminatoriu în funcție de granițe; aș prefera oricând, de exemplu, să extragem aur de la Roșia Montană după o legislație responsabilă pt mediu și strategic-inteligent gândită, decât să fie exploatați ca sclavii sute de mii de copii prin Africa. Planeta ar ieși pe plus și cam ăsta e scopul din punctul meu de vedere, să tragem toți la căruța mare.
-
E frumos în Africa? Merită un concediu acolo? Au all-inclusive? Meniu în română?
Au all-inclusive și cu siguranță și meniu în română, dacă stai să cauți, dar recomand experiența autentică, fiindcă da, este una impresionantă. Am mers cu bicicleta printre zebre și turme de antilope, am mâncat numai cu mâna, m-am certat cu maimuțele pe banane, am sărit dintr-o emisferă în alta, la propriu, am fost acceptată într-un trib și aș mai scrie câteva pagini.
-
Ai 2.774 de fani pe Facebook. Ai idee ce le place la tine?
De fapt, pe pagină am peste 17.000 și habar nu am de ce, sincer. Ar putea să conteze faptul că le mai nimeresc cu scrisul, dar și asta e relativ. Întreabă-i pe ei. Sau pe tine, dacă tot ne urmărim reciproc.
-
Zice pe internet că ai făcut un intership la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici. Ai mâncat și tu lângă un cadavru? Care a fost faza cu internship-ul ăsta?
Boss, chiar vrei să treacă cititorii tăi prin asta? Na, păi n-am mâncat lângă cadavre, dar nu pentru că aș fi avut o problema cu asta, ci pentru că autopsiile se desfășurau pe bandă rulantă și dacă chiar voiai să înțelegi ceva, trebuia să fii atent. Iar eu eram foarte conștiincioasă pe vremea aia.
Internshipul? Păi așa e când te specializezi într-un domeniu – dreptul penal, în cazul meu. Cauți să înțelegi și partea murdară.
-
Când nu mergi prin Africa pe unde-ți faci vacanțele? Locuri preferate?
Hmmm, mai ca tot omul nepretențios: puțin la munte, puțin mai mult la mare și cel mai mult pe canapea. Îmi place Vama Veche mult de tot, de ani buni a devenit ritual pt mine și prietenii mei. Mai plec și singură în câte-un weekend, când mi se pune spontan pata să evadez.
-
Noi ne-am întâlnit o singură dată, la un protest anti-Ponta (parcă). De atunci și până acum ce ai mai gândit pe plan politic? Cu cine te-ai dat? Tot cu Soroș?
Ihhhh, politică! E complicat acum, am mai multa încredere în Sailor Moon decât în orice actor mare de pe scena politică actuală. M-aș declara apolitică, dar nu cred că se pune atunci când îți valorifici dreptul la vot – fie el acordat împotriva cuiva și nu pentru cineva.
-
Sporturi preferate? De urmărit și văzut.
M-ai blocat. Nu știu, sunt paralelă cu sportul, nu cunosc sportivi, reguli de joc, strategii, industrie, nimic. Am fost și eu o dată pe stadion și am stat pe Facebook aproape tot meciul.
-
Când nu-mi citești blogul ce site-uri urmărești?
Și aici m-ai blocat. Știu că suntem toți conectați și toată lumea știe de toată lumea, dar în afară de câțiva prieteni de pe Facebook, nu urmăresc pe altcineva. Nu cred că am 5 bloguri în total pe care le urmăresc.
-
Ceva amuzant. Ce vrei tu.
Ok, uite chiar o fază recentă de filme cu proști: știi că în mai toate companiile, angajații au mailuri de muncă, da? Ei bine, până de curând, eu am crezut sincer că mailul ăla de muncă poate fi folosit doar în „circuitul” companiei, ca să zic așa, și că nu pot să trimit un mail cuiva din exterior. Liber la judecat și făcut mișto!
