Iulian Enache a apărut în lista mea de prieteni de nicăieri. Nu-mi mai amintesc ce a reușit să ne aducă împreună în acest univers facebook-istic, dar omul are umor, împarte cu alții informații prețioase din sfera economică/politică și când s-a aflat la muncă de faptul că suntem prieteni pe net mi-a crescut salariul cu 30%.
Ca o recomandare.
…
- Poza de profil are vreo legătură cu o boală despre care trebuie să știu? Sau ești pur și simplu fan Vadim Tudor?
Cred că toţi ăia care se iau prea în serios ajung, mai devreme sau mai târziu, Lucian Mândruţă. Face bine la pipotă să poţi să şi râzi de tine din când în când, altfel ajungi să te sufoci sau să te surpi în tine sub propria importanţă.
- Redactor-șef la Economica. Te-ai ajuns! Ești bun la matematică și d-astea? Dacă vreau să-mi fac un credit să te întreb înainte?
N-ai înţeles nimic de la politicieni. Nu sunt bun la nimic, de-asta m-am făcut şef. (Nu-ţi face credit.)
- Dacă tot pare că le ai pe economie, ce zici? Ne sud-americanizăm în perioada asta cu PSD-ul? Are rost să-mi iau panică?
Suntem sud-americanizaţi de mult, sau mai bine zis rusificaţi. PSD nu e decât urmaşul firesc al PCR. Nu-ţi lua prea multă panică, mai bine ia-ţi bilet de avion.
- Ai tot sărit din presă-n presă. Cum de n-ai ajuns și tu în publicitate, PR sau sărăcie ca mulți alți jurnaliști?
Mi-a plăcut cancerul ăsta de meserie şi m-am chinuit să o fac corect. Am rezistat la închideri de ziare, de site-uri, patroni luaţi cu mascaţii, poluare politică, salarii neluate deloc sau întârziate cu lunile şi alte nenorociri, pentru că am stomacul tare, am crecut în Giuleşti. Nu ştiu cât o să mai rezist, dar o să fac meseria asta cum trebuie până atunci.
- Cea mai mișto vacanță unde a fost? Ce-mi recomanzi?
Greu. Nu pot să-mi dau cu părerea despre SUA, pentru că am văzut doar Seattle, care e mai cu figuri, aşa. Erau oameni în salopete care citeau cărţi (foarte bune) în staţia de autobuz, cât aşteptau. Toată lumea ştia unde e România, fineţuri din astea.
Însă prin Europa m-am tot plimbat. Mi-a plăcut îngrozitor Strasbourg, e un oraş tare frumos. Dar mi-au plăcut şi Barcelona, Lisabona sau Parisul, oricât de mainstream ar fi.
- Dacă mi-ai face cinste cu o bere la ce marcă să mă aștept?
Nu sunt snob la bere, beau cam orice. AŞA CĂ DE LA MINE TE POŢI AŞTEPTA LA ORICE. NU E O AMENINŢARE. SAU ESTE?
- E bine că suntem prieteni pe Facebook?
E foarte bine. Îmi place să râd ca boul la ecran, şi tu-mi oferi din belşug această mică satisfacţie de om sărac.
- Ce pot învăța din prietenia cu tine? Ai vreun sfat?
Să nu mănânci zăpadă galbenă.
Şi, dacă vorbim serios, să nu pici în capcana actualei paradigme, aia cu “iubeşte-te aşa cum eşti, vai, toţi suntem frumoşi şi buni exact aşa cum suntem, fă dragoste cu defectele tale” etc. Dimpotrivă, uită-te în “oglindă” zilnic şi vezi ce nu-ţi place la tine, şi munceşte să schimbi asta. Munceşte la tine şi încearcă să devii o persoană mai bună, să nu trăieşti degeaba, ca un cataroi.
Eu nu fac asta, dar cred că toţi ceilalţi ar trebui să o facă, să fie bine. Mi-ar plăcea să rămân singura jigodie din lume.
- Ce site-uri/blog-uri citești des? Că pe mine știu că nu…
Citesc multă presă, nu am ce face. Ăsta e blestemul meseriei.
Când vreau să îmi decuplez creierul de realitate şi să intru în modul euglenă, nu fac nimic, că sunt mereu aşa. Dar mă mai uit pe la tine pe blog, mai un piticigratis, mai nişte Failbook, mai nişte grupuri cancer de umor pe Facebook.
- Zi o glumă. Ceva ce te amuză pe tine. Poate să fie un video, un meme, ceva…
O SĂ MURIM TOŢI ŞI TOT CE FACEM NU O SĂ CONTEZE DELOC HAHAHAHAHAHA
Bancul meu preferat este “doi copii numărau o bilă”.
