Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Odă apartenenței la inteligență (adică să stai pe lângă deștepți)

Avantajul de a consuma chestii deștepte e că inevitabil te dezvolți și tu.

O să remarcați faptul că și-n cele mai rău famate anturaje tot există un respect pentru cel care „știe chestii”. Eventual, o primă reacție sună cam așa: „la ce-ți trebuie să știi toate astea?”, ca mai apoi fascinația cunoașterii să fie mult prea captivantă chiar și pentru cei care nu vor să citească pentru că îi fură somnul după câteva rânduri.

Să consumi chestii inteligente pentru divertisment poate părea ușor antitetic în accepțiunea generală, divertismentul având ștampila de „facil”, „ușor de înțeles”, „neobositor”. Așa că dacă vrei să te relaxezi e mai normal să te lași furat de o emisiune ușurică de la TV, nu de un documentar care nu-ți lasă neuronii să stea liniștiți nici măcar o secundă.

O comedie superficială bate oricând o producție încurcată.

Problema cu divertismentul ușor e că funcționează precum un drog.

Dacă te lași pradă zecilor de minute în care mai mulți nimeni fac mai multe nimicuri creierul o să-ți intre într-o ciudată foame de nulitate. E fix același lucru care se întâmplă când mănânci (de foame) de la fast-food și peste 30 de minute îți dai seama că-ți este iar foame și ai mai băga o găleată de prăjeală.

„Pofta” de divertisment inteligent are avantaje unice, dar începutul e mai greu pentru că te scoate din zona de confort și-ți lasă impresia că ai de muncă pentru a te distra. Ceea ce poate părea frustrant. „Iar trebuie să gândesc? Chiar și când vreau să mă relaxez?”. Dar beneficiile sunt de neegalat.

Evident că avem cu toții ceea ce în engleză se numesc „guilty pleasures”, dar dacă aceste plăceri devin obișnuințe și acaparează majoritatea timpului tău înseamnă că nu mai sunt evadări din cotidian, ci chiar cotidianul. Dacă 90% din timp balotezi emisiuni de duzină, mondenități și nimicuri înseamnă că „guilty pleasure”-ul tău e să faci chestii inteligente, nicidecum invers. Aproape că ai putea spune, rușinat, că ocazional mai citești câteva foi.

La fel funcționează lucrurile și pentru prietenii și apropiați.

Să te înconjori de oameni deștepți e un avantaj și un lucru pentru care trebuie să muncești. Dacă ești/te simți cel mai inteligent din anturajul tău e o problemă. Evident că rolul de „prostul grupului” nu-i onorant, dar e un lucru extraordinar să înveți mereu de la cei din jur și (aproape) fiecare experiență să fie și o lecție.

Bine, nu-i putem omite pe oamenii care se încercuiesc de somități pentru statut și impresii vis-a-vis de aparteneța la grup, dar cred că pe ăștia îi putem recunoaște ușor, după vorbă, după port.

Ai putea să vezi lucrurile așa: imaginează-ți că ești China și în capul tău ai un Sistem de Credit Social pentru anturajul tău (de altfel și singurul loc unde ar trebui să funcționeze nebunia asta demnă de Orwell). Trebuie să te uiți la prietenii și potențialii prieteni și să-ți dai seama care îți aduc un plus valoare și care nu. Diferența dintre China și tine e că tu îi poți lăsa să plece pe cei care nu-ți fac bine. Ba chiar e recomandat.

3 răspunsuri

  1. Hum. Documentarele (https://ihavenotv.com) și cărțile de pop-science (se găsesc o grămadă la Antic-Exlibris, la prețuri foarte mici) sunt un compromis între chestii deștepte și divertismentul ușor. Recomand cu încredere pentru toată lumea.

Dă-i un răspuns lui Radu Ionita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.