Neajunsul de a strânge și curăța după alții

Până la o vârstă (prea înaintată după standardele mele actuale) mi-a făcut mama curat în cameră. Apoi mama și-a dat seama că nu-i femeia de serviciu a familiei și m-am apucat să-mi fac singur curat în dormitor. Cu această ocazie le doresc tuturor mamelor să descopere repede faptul că nu-s femei de serviciu, bucătărese, mașini de spălat, călcat șamd.

Prin clasele 5-8 diriga instaurase un sistem: în fiecare săptămână erau doi elevi de serviciu, responsabili cu ștersul tablei și strânsul gunoaielor din clasă. Se înțelegeau elevii prin rotație cine și cum face. Ștersul tablei era treabă ușoară (mai puțin iarna când apa era rece și-ți îngheța buretele în mână – promoția 2000-2004, București). Strânsul gunoaielor după alții era o treabă groaznică, mai ales când unii încercau să te umilească făcând mizerie înadins știind că ești responsabil să strângi. Într-o zi am refuzat să strâng după colegi (mi se pare că am făcut apel la faptul că nu mi s-au pus la dispoziție mănuși pentru gradul de mizerie de care trebuia să mă ocup), diriga s-a enervat, eu m-am enervat, ea a zis niște vorbe, eu am zis niște vorbe, ea mi-a rupt o carte, eu am mai zis niște vorbe, s-a scăzut nota la purtare. A mea.

Cred că oamenii trebuie să strângă după ei. 

Trebuie să ai o scuză bună să nu poți face ordine după tine, ori să nu poți păstra spațiul comun curat. Mă gândesc la un handicap, o problemă psihică, în unele cazuri poate și o problemă financiară. Dar de multe ori problema e altundeva când murdărești, vandalizezi, deteriorezi. Să nu fim simpliști, să nu reducem totul la sterilul „șapte ani de acasă”. Și nici amenda nu e mereu soluția. E o idee, dar nu doar amenda schimbă problema.

Tipul de campanii cu strânsul gunoaielor m-au lăsat (mai) mereu rece. Am avut și eu o singură tentativă acum vreo 10 ani și am participat la ceea ce la scurt timp s-a dovedit o prostie fără de margine, de la un capăt la celălalt. Practic, împreună cu un autocar de voluntari, ne-am dus să curățăm cu asalt un spațiu care nu trebuia curățat. Nici de noi, nici de nimeni. Nu mai detaliez, cer doar încredere când spun că a fost o prostie periculoasă, totul pentru nițică validare socială. „Uite bă, oameni drăguți și harnici”. Niște proști cu raclete și găleți de apă printre mașini cu 130 km/oră. Ca să vă dați seama de nivelul prostiei. Ca publicitar am scris și niște reclame, acum câțiva ani, pentru un poluator masiv care urca o armată de visători în zece autocare puturoase și îi ducea pe o colină să pună copăcei, să-ți împartă premii de plastic și să se bucure că schimbă lumea.

Periodic se duc oameni de bine să curețe gunoaiele lăsate de alții. Intenția e bună, dar văd atâtea hibe și în cele de mai jos vreau să le explic. Fără să minimizez gestul de bine pe care-l fac unii voluntari.

„George, iar o să spui că oamenii se duc să facă greenwashing pentru corporații și că oameni mulți și mișto produc capital de imagine pentru…?”. Nu. 

„George, iar o să spui că toate aceste campanii de curățare sunt pentru cei care vor să semnalizeze un cvasi-spirit civic?”. Nu.

„George, iar o să…”. Nu.

O să spun altceva.

Cele mai multe zone curățate sunt de cele mai multe ori zone în care cei care curăță nu locuiesc, ori nu le vizitează. Vorbim de bule diferite.

Bula1 – cei care murdăresc. Reprezintă un anumit nivel social, economic și mental. Au locuri specifice unde se relaxează, locuiesc în anumite zone, se bucură într-un mod specific și au o viziune aparte despre spațiul comun (pădure, plajă, trotuar șamd).

Bula2 – sunt cei care curăță după Bula1. Doar prin simplul fapt că găsesc o satisfacție din a curăța după alții denotă un alt bagaj educațional și emoțional. Văd altfel lumea, sigur consumă alt conținut media față de Bula1. Ochiometric vorbind, nu locuiesc fizic&mental alături de cei din Bula1. Nu-și fac vacanțele împreună, poate nici nu vizitează aceleași locuri (pădurea și plaja sunt spații accidentale în care se întâlnesc, atunci când nu-și delimitează clar spațiile – „noi plaja/stațiunea asta, Bula1 dincolo”). Lumile lor sunt diferite din foarte multe puncte de vedere. De asemenea, unele zone curățate voluntar sunt zone de tranzit rapid pentru Bula2. Ei trec în viteză prin spațiul curățat, interacționează cu spațiul ăla doar cu privirea. Nu sunt atașați de el, n-au un trecut cu el. Doar îl văd, le pute, și cândva zic „hai să facem un pustiu de bine și să facem curat acolo”.

De fapt, ce se întâmplă?

Bula1 are multe probleme. Bula1 are multe pe cap. De cele mai multe ori Bula1 e prost plătită, slab educată, segregată educațional (școala de cartier abandonată din multe puncte de vedere în detrimentul școlii centrale gentrificate de părinți cu situație materială bună). 

Bula1 e izolată, beneficiază de o infrastructură deficitară și acumulează frustrări. Bula1 manifestă frustrările prin două feluri: vandalism (graffiti, distrugerea bunurilor comune, aruncarea gunoiului), ori indiferență la spațiul comun. Bula1 se simte nedreptățită, epuizată și exploatată, așa că se revoltă pe Lume și Oficialități prin mici acte de revoltă (se obține o mică doză de satisfacție prin răzbunarea condiției pe un bun comun pe care individul din Bula1 știe/crede că o să-l repare „cu chin și jale” oficialitățile care l-au ignorat/izolat). Această gândire există.

Ocazional (de cele mai multe ori îmboldiți de companii care vor s-o dea bine) oamenii din Bula2 se înarmează cu bureți (mulțumim sponsorilor) și soluții de curățat (mulțumim sponsorilor) și pleacă să curețe anumite zone mai des folosite de cei din Bula1. 

O să remarcați că în 99% din cazuri Bula1 nu e prezentă când Bula2 vine să curețe. Bula2 vine să curețe plaja/muntele când Bula1 și-a terminat vacanța, Bula2 curăță cartierul/zona de tranzit când Bula1 e la muncă, ori în vacanță. Bula2 nu vrea să dea ochii cu Bula1, nu vrea să întâlnească făcătorul de mizerie. De ce? Putem presupune. Fiecare pentru el. Ce știm e că media ne anunță despre cum grozavii din Bula2 vin la final de sezon să curețe după nenorociții din Bula1.

Ce vede Bula1?

Bula1, care nu consumă media Bulei2, se trezește cu jucăria curățată. Cei mai mulți nu știu cine le-a curățat spațiul (ori nu li se repetă destul de des, dar mai mult ca sigur nu află pentru că în bula lor nu ajung aceste știri). Practic se trezesc că cineva le-a făcut frumos. Vor spune că oficialii („pe care îi plătesc din banii mei!”) au făcut curat, deci n-a fost un efort, a fost o datorie a statului. Au plătit să le fie curățat cartierul. 

Alții din Bula1 văd că o armată de oameni (hipsteri? ONGiști? Sanatiști?) au venit să curețe pe tarlaua lor. De ce? Din milă? Pentru că Bula1 e mai proastă? Pentru că se simt vinovați de condiția celor din Bula1? Pentru că își permit luxul de a curăța la alții? 

Ce sentimente te-ar cuprinde să vină periodic cineva la tine acasă și să facă curat, pe ascuns, ca mai apoi să apară în presă/online și să spună că ești un porc nenorocit?

Ce vrea Bula2?

Bula2 vrea ca Bula1 să păstreze curat, dar face abstracție de toate elementele menționate mai devreme, acele aspecte care enervează Bula1 și o face să reacționeze asupra bunului comun.

Practic, Bula2 spune „o să ștergem aceste mesaje și mâzgălituri de pe pereți (mulțumim sponsorului)” dar nu se obosesc niciodată să afle care e rădăcina unui tag, „ACAB” sau „muie …”. De ce sunt pereții plini de invitații la raporturi orale? Pe cine se revoltă Bula1? Cine sunt oamenii aceștia? Ce vor? Ce îi nemulțumește? Va dispărea vandalismul după o curățare?

Nu.

Aici intervine media (clasică și virtuală), iubitoare de misery-porn, care se va întoarce repede la scena curățată de Bula2 pentru a atrage atenția că Bula1 n-a păstrat curat. „Poftim, porcii! N-ai cu cine!” 

Știu de Teoria Ferestrei Sparte: lași o fereastră spartă și oamenii vor crede că e o clădire abandonată, urmând s-o vandalizeze de tot. Dar una e o fereastră spartă în Ferentari și alta în Dorobanți. Mă-nțelegi? Și nu spun să lași fereastra spartă în Bula1, doar să n-o mai schimbi pe ascuns, fără să discuți cu ăla care o sparge.

Să schimbi constant o fereastră spartă, dar să nu-l întrebi pe copilul cu praștie de ce o sparge… nu-i cel mai inteligent lucru. 

În concluzie.

E bine că oamenii se mobilizează să facă gesturi frumoase. Curios cum se manifestă aceste gesturi. Știu oameni care curăță păduri, dar n-ar curăța grădina murdară din fața blocului. Ar culege chiștoace pe plajă, dar n-ar culege chiștoace din fața blocului. 

Toate astea se întâmplă pentru că nu există spiritul de comunitate, ci e fetișizată o manifestare de grup în care ne întâlnim să luăm cu asalt nesimțirea altora. O falsă impresie că în grup mare (și mediatizat) se vor schimba percepții. Nicidecum. Am explicat mai sus de ce. 

În fiecare cartier din țară există laolaltă Bula1 și Bula2. Dacă principiile Bulei2 primează în X spațiu, cei din Bula2 nu îi vor ajuta pe cei din Bula1 din zonă (pentru că-s prea puțini, nu e miză media), vor căuta o arie unde „principiile” Bulei1 domină și vor merge acolo să-și dea validare. Practic vor vâna cel mai instagramabil gunoi.

Vrea să-mi spună mie unu căruia îi place să culeagă gunoaie prin păduri că pe strada lui sunt spații verzi impecabile?

Acestea fiind zise, cred că e mai important să ne curățăm tarlaua și abia apoi să curățăm la alții, asta după ce în prealabil am înțeles care e sursa și motivația revoltei pe spațiul comun. Practic, „ce a vrut să spună autorul când a scris MUIE pe ziduri?”