Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mă retrag din viața de alegător

Acum 10 ani Steaua (FCSB în zilele noastre) juca în semi-finala Cupei UEFA împotriva englezilor de la Middlesbrough. Sau Boro. În tur câștigase cu 1-0. Returul a fost o nebunie totală. Am urmărit partida cu tata, acasă, urlând și gesticulând la fiecare fază.

Steaua a condus cu 2 – 0, dar când s-a fluierat finalul meciului pe tabelă scorul era 4 – 2 pentru Boro. Am plâns ca un copil căruia îi cade înghețata pe jos. Am plâns ca o femeie părăsită de bărbat la altar. Am plâns cu muci și tăvăleli. Așa că tata, un suporter mult mai înfocat ca mine, mi-a băgat mințile în cap și mi-a explicat de ce nu merită. De atunci fotbalul îmi este indiferent. O chestie cu o bășică, bani mulți și 22 de gelați.

Am trăit alegerile parlamentare precum meciul ăla de fotbal de acum 10 ani. Când s-au afișat rezultatele parțiale de la IRES îmi venea să plâng. M-am enervat teribil. Totul este o înfrângere, de la cap la coadă:

  • 46% pentru PSD înseamnă o întoarcere în 1946, când țara s-a înroșit. Din păcate românii-s prea proști și nu le ajung 70 de ani să învețe o lecție. Eventual să facă și meditații;
  • PNL-ul (post 89) este și va rămâne veșnica asistentă TV a politicii românești. Un partid care joacă perfect rolul de proastă în politica românească. Să împuște cineva partidul ăsta și să-i curme suferința;
  • 8% pentru USR nu este o victorie. Este un „meh”. Așa săraci și entuziasmați cum sunt puteau mai bine dacă aveau mai mult tupeu și curaj. Să te bucuri la 8% e ca și cum ai căuta poneiul după ce ai găsit balegă sub bradul de Crăciun;
  • UDMR? IAR?! Un eșec senzațional al societății. Nici până în ziua de azi n-am reușit să-i facem pe minoritarii unguri să vadă dincolo de felia lor. Ăsta e un semn clar că nu s-a produs o coeziune națională;
  • Dacă există ALDE și Tăriceanu trebuie să legalizăm și prostituția. E o chestie de bun simț și principiu;
  • PMP în parlament? Sunteți nebuni? De ce nu-l lăsați pe Băsescu în istorie? Chiar vă place de omul ăsta care refuză să moară politic așa cum Iliescu refuză să moară fizic?

Și colac peste pupăză, 60% dintre românii cu drept de vot n-au avut chef să pună o ștampilă.

Ori n-au avut cu cine. Eu personal nu știu pe cine așteaptă oamenii ăștia. Îl vor pe Iisus pe buletinul de vot? Fecioara Maria? Pe cine? Ăștia care sunt, cu ăștia defilăm. Coitusul românesc n-a produs mai bine de atât. Atât s-a putut dintr-un sex neaoș: Dragnea, Nicușor, Gorghiu, Ghiță ș.a.m.d..

Eu am obosit, așa că oficial mă retrag din funcția de cetățean care votează. Îmi pare rău, mai ales față de prietenii care s-au străduit, dar N-ARE ROST! Că n-are. Trebuie să ne uităm la țară și să avem puterea să recunoaștem că NU ARE ROST! N-ai cu cine.

Nu poți tu convinge oameni să voteze câți proști poate crește și dresa PSD-ul. Că nu poți. Nici măcar nu e vorba de bani. Prostia a fost mereu mai ieftină și mai ușor de manipulat. E nămol ud, mocirlă, nu plastelină. Investiție minimală. Scuipat. Și tu nu poți proceda la fel pentru că nu te lasă mintea/sufletul și n-ai cum să scoți calitate din nimic.

N-are rost oameni buni.

Trebuie să moară generația 45+ ca să sperăm la un PSD de, măcar, 30%. Eu nu le doresc să moară, dar dacă vrem schimbare trebuie.

Trebuie să moară toți bătrânii speriați de nou, rupți de realitate, conspiraționiști și needucați în alte tehnologiei și manipulării mass-media. Ăștia cărora le tremurau chiloții de frică la auzul veștii că ne cumpără Soroș și că Cioloș a pus focul în Colectiv.

Trebuie să moară miile de incapabili care nu-și cunosc lungul fizic și mintal, care se cred îndreptățiți să aibă cât alții care au studiat ani. Da, n-au avut și ei șansa să învețe, dar șansa aia ratată e în contul FSN/PDSR/PSD+aliații. Trebuie să înțeleagă că-s frustrați și că atât a dat bunul Dumnezeu pentru ei.

Trebuie să moară bătrânii din satul Cârcea (Dolj) și alte sate și comune, oameni care duminică au votat cu seninătate „pentru prezidențiale, nu?”.

Dar mai trebuie ceva.

Generația asta, noi ăștia care venim din urmă, să renunțăm la plafonarea asta consumeristă și să învățăm constant. Dar nu cred. Priviți în jur. Tinerii vor smartphone-uri mai performante, mașini mai puternice și țoale mai de firmă. Nu le pasă, nu-i interesează. Dacă puneam urne de votare la H&M și spuneam că se poartă alta era situația.

Așa că, de ce să mă agit? Ce rost are? Pentru cine? Pentru ce?

Cel mai sănătos lucru, astăzi, e să dezvolt o latură sociopată și să mă adaptez politicii și alegătorului PSD. Ori să trag tare și să plec din țară. Să plec undeva unde calitatea vieții e reflectată în numărul de alegători de la urne și numărul de hârtii aruncate pe jos.

Bine, mai e și varianta să rămân în țară și să trăiesc într-o bulă de fericire autistă. Cum îmi recomanda acum câteva zile o blogăriță. Să văd „partea bună” a lucrurilor. Asta o să fac. O să mă bucur că apare iPhone Coișpe, că au ofertă la KFC de sărbători și că Volkswagen va scoate o mașină care poluează la fel de mult, dar îți face selfie când schimbi viteza. O să zâmbesc ca retardatul la obiecte și-o să-mi fac rate peste rate pentru mai multe obiecte. O să consum și-o să consum pentru a mă bucura de viață.

Apoi o să descopăr mindfulness-ul și-o să încep să spun truisme și flatulențe Zen, oferind din experiența mea celor care „nu-și trăiesc viața”.

Și uite așa o să fie viața mea.

Țara n-are nevoie de o schimbare. Țara are nevoie de o dictatură 100% PSD-istă, întinsă pe vreo 50-60 de ani, ca să-și dea toată lumea seama. Orice interferență, orice încercare de dregere e sucită de PSD astfel încât să devină „greaua moștenire” sau „noi nu ne vindem țara”.

Eu o să fiu fericit. O să mă găsiți în mall, în altă țară, ori ascuns după un zâmbet care trădează o acceptare dureroasă.

Viața e frumoasă, prost cine votează!

Un răspuns

Dă-i un răspuns lui Ciprian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.