Grase pe catwalk?

Înainte să mă umpleți de corectitudine politică și să mă etichetați ca slăbănogo-misogin vă propun să vă așezați confortabil trupurile diferite, cu metode de funcționare incomparabile și sisteme unice de asimilare a alimentelor.

De ceva timp încoace apar știri și evenimente în care vedem femei plinuțe în ipostaze pe care le știam destinate doar aschilambicelor photoshopate.

Plinuțe pe catwalk, plinuțe pe coperte de reviste glossy, plinuțe în emisiuni de succes.

Ne uităm cu ochi umezi de căprioară, răzbunați că nici noi n-arătăm ca filiformele alea mega-promovate, ori pachetele alea de mușchi.

Dar, dacă ne gândim rațional și sincer, chiar e nevoie ca industria fashion s-o dea în extreme? Sare din anorexie și bulimie în supraponderabilitate și obezitate? De ce? Ca să ne arate că ei sunt cu toată lumea?

Cumva, prin exemplificare, fashioniștii îți spun că nu există cale de mijloc: ori e slabă băț, ori are colăcei și grăsime în jurul inimii (tu n-o vezi, dar e acolo, mascată de carismă și „încrederea în sine”).

Am o teorie nebună (e nebună și-mi asum asta): eu cred că boșii de la Nestle, McDonald`s și alte corporații care vând zahăr și grăsimi la sac s-au întâlnit cu faraonii din modă, ăia care te-mbracă pe tine cu sute de euro dintr-o muncă plătită cu 0,01% din prețul de la raft. La întâlnire au fost și câțiva designeri. Discuția a fost cam așa:

TrențeMaker: Bă, ce mai vindem anul ăsta? Ce modă reintroducem? Se mai poartă mileul? Băgăm mileuri roz cu puf mov?

Designer: Eu n-o simt p-asta cu roz… nu vreți să propunem ciorapi de piele întoarsă cu inserție de paiete și…

TM: Cum vrei tu… dar să nu fie mega ciudat. Să fie ciudat, dar nu ciudat cum te îmbraci tu. Am mai avut discuția asta…

D: Pff… fraierii…

TM: Dar au cam scăzut vânzările în ultima perioadă. Nu prea mai cumpără muierile țoale? Ce naiba?

CorporațiaAlimentară: Bă, greu am mai ajuns la întâlnirea asta cu voi. Super aglomerat în autobuz, plin de grași. Era una în fața mea… Imensă frate! Purta și colanți mulați de un verde aprins.

D: Oribil! Te înțeleg!

TM: Stai puțin! Spui că-s mulți grași?

CA: Doh! Păi anul trecut am vândut tone de batoane de ciocolată și burgeri congelați. E plină planeta de grași.

TM: Și ăștia de unde-și iau hainele?

D: Hm… se îmbracă de la Ikea, cu cearșafurile? Haha! (râs gay sinistru)

TM: Mi-a venit o idee genială! Voi îi îndopați…

CA: Deja facem asta.

TM: Bun, continuați. Voi îi îndopați, noi îi îmbrăcăm. Croitorașule, treci la treabă!

D: Hai frate, serios? Vrei să-mi pun operele pe grase? Ce mai urmează? Să le urcăm pe catwalk și să le punem în pictoriale în care le lăudăm că-s grase?

TM și CA: GENIAL!

CA (în șoaptă): Și-o să fac și niște produse, vezi dom`le, „pentru slăbit”!

 

Cam așa cu femeile supraponderale în modă. E un fel de discriminare pozitivă. Precum romii la licee, așa și ele, pe „locurile speciale”. Unde mai pui că-i și marketing.

Acestea fiind zise, concluzia vă aparține.