S-a umflat tărâța-n (unii) bucureșteni că vrea madam Firea să împodobească frumusețe de capitală cu ocazia re-re-re-…-reînvierii lui Iisus. Ba chiar s-au bășicat și bucureștenii care n-au nici măcar viză de flotant dar își fac veacul p-aici de 5-10 ani și se jură că dacă ar putea ar vota anti-PSD la locale. Dar n-au cum…
Cică orașul are mult mai multe probleme nerezolvate și beculețele de 175.000 de coco nu sunt o prioritate.
Puțin ipocrit dacă ne gândim că nici de becurile de Crăciun n-avem nevoie, „dar George, alea sunt sweet și dulci și drăguțe precum turta dulce pufoasă”. Fie.
Din păcate mulți nu înțeleg cum funcționează mintea doamnei Pandele și a votanților ei: pute a rahat în casă? Dă cu spray. Nici să nu-ți treacă prin gând să cureți și să arunci mizeria. Acoperă cu un covor și parfumează încăperea.
Așa-i Bucureștiul. Un apartament împuțit, dar plin de bețișoare parfumate și elemente care luate separat sunt frumoase, împreună formând un kitch.
Firea-mi aduce aminte de tot ce este mai bucureștean.
Cocalarul cu BMW ultimu` tip la scară, dar chiriaș într-o garsonieră minusculă, baba cu 40 de pisici isterice în casă, dar obsedată să fie liniște la vecini și curat pe palier. Lista poate continua.
Sub conducerea lu` tanti Firea orașul se transformă în apartamentul ăla al tănticii de la 6, aia de la care miroase înțepător a pipi de mâță, caca de câine și tocăniță. Aia care-și spală balconul în capul trecătorilor, aruncă gunoiul pe geam și urlă la vecinul de deasupra că merge „prea zgomotos” prin casă.
Tanti Firea știe că jegul dispare sub becuri. Și încă n-a propus să punem mileuri peste gropi, ori un pește de sticlă pe Palatul Parlamentului.
Să-i dați „sărut mâna” doamnei Firea că altfel se enervează.
