Din jungla muncitorească, ascuns printre cabluri, ecrane de laptop și căni de cafea, am putut să observ comportamentul femelelor din specia homo sapiens. Cum decurge viața lor în mediul lucrativ.
Grațioase, delicate, pe alocuri tăcute, reprezentantele sexului pigulit sunt un adevărat spectacol de culoare.
Pentru multe locul de muncă este o scenă. Aici se manifestă, vor să atragă atenția și să-și facă simțită prezența.
Se observă, din desișul de scaune, cum interacționează între ele.
Își aruncă priviri vesele, dar o încordare de maxilar trădează un gând adevărat: „vai, cum s-a îmbrăcat și vaca asta azi!”.
Când se întâlnesc, dimineața la cafea, se pupă gingaș pe obrajii proaspăt machiați, și-și complimentează hainele, dar fiecare propoziție rostită ascunde un vitriolant sens:
„Ce bine arăți în rochia asta!”, înseamnă, de fapt, că nu te mai încap șuncile în prelata asta ieftină și mai bine te-ai îmbrăca într-o față de plapumă.
„Și tu ești splendită”, e doar un alt mod de a spune că natura moare în perioada asta din cauza ta, nu din pricina frigului.
Femeile sunt presate zilnic la muncă.
Nu de volumul de muncă, ori de vreun target impus de conducere, ci presiunea fashionistă. Legenda spune că o singură femeie a avut curajul să poarte aceeași bluză la muncă în decurs de o lună și acum locuiește cu liliecii într-o peșteră din munți.
Să porți aceeași ținută la birou, în decurs de 1 până la 10 săptămâni, este cea mai mare nebunie pe care o poate face o femeie. La orice loc de muncă există una sau mai multe femele cu memorie de elefant și caracter de hienă, capabilă să memoreze orice: „vai, Cerasela… am mai văzut bluza asta la tine. E drăguță”, e un mod de a spune „mai schimbă fă garderoba, că ai mai purtat gioarsa asta acum 3 săptămâni!”.
D-aia-s mall-urile pline zilnic. Pentru că a doua zi, mii de femei, au de prezentat o altă ținută în fața colegelor. Nu pentru că vor, ci pentru că trebuie. Nu înțelegeți voi, bărbații.
Și dacă te mai duci și cu unghiile nefăcute. Doamne, mai bine nu te mai duci deloc. Te vor trata ca pe câinele din fața firmei, o sălbatică căreia să-i dai resturi de conversație și frânturi de bârfe.
Viața de femeie la locul de muncă e foarte grea. Nu te discriminează șeful cât o fac „dragele” colege.
Și în timp ce tu te perpelești spre finalul programului că nu știi ce să porți mâine, la biroul de alături stă Marcel, în același tricou ca ieri, mirosind a ce a mâncat alaltăieri, cu blugii ăia, singurii, și cu adidașii pe care-i poartă oriunde, iarnă, vară, nuntă, plajă.
Pe Marcel nu-l judecă nimeni, pentru că și ceilalți marcei sunt la fel.
Grea e viața de femeie.
Un răspuns
:)) M-am amuzat teribil. Noroc că în corporația unde lucrez nu mă confrunt cu asemenea probleme.