Falsa prietenie din online

„Pe vremea mea”, adică înainte să ne simțim atât de sociabili pe rețelele de socializare, oamenii vorbeau între ei. Chiar și-n cazurile în care nu aveau totul în comun. Prietenia se consolida și pe păreri divergente.

Părerile în contradictoriu au stat mereu la baza dezvoltării umanității.

În era ante-Facebook exista cumva o regulă nescrisă prin care dacă aveați în comun măcar 50% din filosofiile personale era rost de amiciție/prietenie. Mergea de o ieșeală, o vizită, o șuetă. Plecai acasă mai câștigat după fiecare bere/cico pentru că știai și o altă părere și neuronii erau munciți încercând să combată-asimileze noi direcții.  

Azi, scufundați în confortul bulelor personale din online, lucrurile nu mai stau așa. Se respinge (blochează) orice altă părere care contravine credințelor personale.

Oricum trăim pentru like-uri și confirmări, de ce am vrea să primim critici? Critica nu-i bună. Critica e „hate”.

Rețelele de socializare au ușurat (și anulat în multe cazuri) confruntarea pe idei. Cei care au puțină răbdare se aruncă în comentarii interminabile care, lipsind dialogul față-n față, nu sunt mereu elocvente. Dacă mai și înjură sau amenință e clar. Dar ăștia-s ăia care depun un minim de efort și îi respect pentru asta.

În același timp îi avem și pe cei care refuză cu înverșunare o altă părere și blochează totul. Dintr-un click s-au izolat de altă perspectivă.

De obicei, în online ne unesc lucrurile futile: ne plac aceleași peisaje, aceleași destinații de vacanță, clipurile amuzante cu pisici, ori glumele. Am putea analiza și discuta cu orele pe seama unor subiecte hazoase și ne-am da la poze cu pisici până ne-ar curge bale din colțul gurii.

Important e să fim de acord și în acord.

Ne despart subiectele relevante. Și ne separă de tot. Nu ne mai „urmărim”, nu mai suntem „prieteni” pentru că nu ne plac aceleași partide, nu credem în aceleași personalități publice, nu ne închinăm la aceleași mituri.

În ultima perioadă, dorind să mă poziționez cât mai sceptic și echilibrat în raport cu partidele din România, am pierdut niscaiva „prieteni” din online. N-au făcut față sarcasmului, ori s-au simțit jigniți în amorul propriu. Au considerat că filosofia lor (de partid) nu merită criticată. E mai mult ca perfectă. Mi-au spus că-și retrag „prietenia” pentru mine deoarece n-avem valori comune. Așa că se închid în mici bule online unde se bat cu toții pe spate, se felicită și-și glorifică alegerile. Sectant.

Știu că cifrele în online sunt importante (mai ales când ajungi #influenkăr), dar cum esențele puternice se țin în sticluțe mici sunt de părere că prieteniile relevante (chiar și-n online) se consolidează pe contradicții și dezbateri. Doar așa mai putem învăța ceva. Deștepții pot sta liniștiți în bulele lor atotcunoscătoare.

Altfel spus, vă încurajez să știți cât mai mult și despre ce nu vă place. Așa n-o să vă doară foarte tare când o să vă lovească.

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: