Georgeisme

Nu-mi e frică de Doamne-Doamne, ci de Femei-Femei

Excesul de mândrie patriotică poate dăuna

De câteva ore bune Facebook-ul trăiește o halepizare.

Sute de mesaje cu „numărul 1”, „suntem #1” și alte d-astea.
Am deschis site-urile de știri și am văzut. Halep e numărul 1 în tenisul feminin.
Bravo ei.

Dar știți că nu-i meritul vostru, nu? Știți că țara n-a făcut nimic? Sunteți conștienți că Halep nu datorează această performanță nimănui și dacă alege să poarte tricolorul pe umeri, sau nu, e strict alegerea ei și nu trebuie s-o doară de părerea voastră.

Dacă spune „România, mulțumesc pentru susținere” e doar pentru că-i ea drăguță. Altfel n-are de ce să mulțumească unei abstractizări pe care o numim cu emfază „stat”.

Sunt foarte multe sporturi individualiste, dar tenisul mi se pare în topul lor. Pentru că-n tenis n-ai nevoie de o țară în spate, ci de bani și liniște. Aparent tenisul nu se poate juca în zgomot de galerie că nu se poate concentra sportivul și mna… Dar ăsta-i un aspect, tenisul având și aerul ăsta bourgeois.

Nu oricine se uită la tenis, nu oricine îl joacă.

Pentru că-i scump. Nu-i ca-n box, când ești bun și se găsesc bani să ajungi în ring să împarți pumni. Știu jucători de tenis care au eșuat în antrenori frustrați pentru că n-au avut cașcavalul necesar pentru a participa la competiții importante.

Dar nu ăsta e subiectul textului.

Simona Halep e numărul 1. Să spunem/presupunem că țara va avea de câștigat. Cu toate că nu știu cum. Nu-mi imaginez cohorte de turiști pe meleagurile noastre, pe urmele vieții Simonei. Să se pozeze cu ce? Baza sportivă unde s-a antrenat? Biserica unde s-a rugat? Să fim serioși.
O să fim văzuți mai bine peste hotare”. Mă lași! Halep este o ființă, un om, nu o genă. N-o avem toți pe Halep în noi. Finlandezii știu de Hagi și Nadia Comăneci, dar asta nu-i oprește să ne considere niște înapoiați. Pentru că asta suntem la scară mare, prin comparație cu ei.

N-o să ne șteargă Halep problemele cu buretele. Astea-s vise de cărți SF.
Ce vreau să spun, înainte să vă bășicați și să credeți că nu mă bucur pentru succesul Simonei Halep, e că a câștigat pe barba ei. Într-un sport care nu reprezintă o națiune, ci o persoană. Că joacă Halep cu X-uleasca, nu România cu X-ulenia.

Și-mi e teamă de psihologia asta a maselor, în care mulți ajung să creadă că România e o țară mișto pentru că avem Simona Halep, Hagi și Nadia Comăneci. Nu, astea sunt „accidente”. În realitate, țara e praf.
În realitate Vosganian e interesat de ouă, Dragnea își trece țara pe numele lui și minerii mor. Și vorbesc doar de ultimele 24-48 de ore.

În concluzie, zâmbiți pentru Halep, dar n-o dați în petrecere că-i faceți pe proști să creadă c-o ducem bine, că suntem „nambăr 1” și că ne putem relaxa.

Doar Halep are voie să se relaxeze.

Un răspuns

  1. Cea mai mare problema in discutia asta e faptul ca multi asociaza performanta Simonei cu cea a celuilalt loc 1 mondia, Rafa Nadal, ori e absurda toata povestea asta. Simona a facut o oarecare performanta, dar e un sportiv care a ajuns pe locul 1 in baza unor puncte si nu fiindca a castigat vreun turneu de Grand Slam. Eu asta sustin de foarte multa vreme. In opinia mea Simona e mult prea aroganta si deja a trecut cam mult timp ca sa poata sa mai ajunga vreodata un mare sportiv stimat la nivel mondial.

Dă-i un răspuns lui Malin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.