Mă uitam acum ceva zile la o fotografie cu mai multe genii. Fotografie de pe la 1920.
Și mă gândeam „ce mișto să fii contemporan cu astfel de oameni”. Ca mai apoi să-mi dau o palmă și să-mi dau seama că o eventuală contemporaneitate cu alde Einstein, Curie sau Bohr înseamnă și o viață-n epoca lui Hitler, Stalin, rasism oribil, viața între două războaie mondiale și-n proximitatea unei crize economice.
Mi-am amintit de cum se lamentează câte unii că noi românii trăim vremuri oribile fiind contemporani cu Guță, Salam și turma de asistente TV. Și când să trăiești pe planeta asta? În țara asta? Când a fost vreodată bine? Măcar acceptabil.
Că n-a fost. Toate generațiile au avut plusuri și minusuri. Unele mai mari, altele mai mici. Vrei să trăiești în vremea prințeselor și-a marilor pictori? Există riscul să mori de ciumă. Vrei să-l cunoști pe Iisus? Există riscul să mori de pietre. Perioada interbelică? Dans, rochii, sifilis, obuze.
Așa că dă-mi voie să râd sarcastic, ha!, când te plângi că marile tale probleme sunt manelele și cocalarii. Da, sunt nașpa, o piedică în calea acelei utopii căreia îi spui societate normală a.k.a. societate perfectă pe gustul meu. Cel mai normal e să-ți fii dorit să trăiești în viitor.
Și mai e ceva. Tu alegi cu cine vrei să fii contemporan. Eu de exemplu, cu toate că trăiesc înconjurat de dancapatosisme, kanaldisme și alte scârbăvnicii neinteresante, aleg să trăiesc în vremurile celor care au inventat mașina electrică, ebook-ul, bicicleta din lemn, vremea oamenilor care fac schimbări mici și vizibile în domeniile în care activează. Da, nu-i vezi pe toți la TV, dar asta e o discuție lungă și știi și tu de ce…
Da, majoritatea-i proastă și așa a fost mereu. Înainte pleava voia pământ și-și dădea-n cap pentru un petec pe care să-și planteze nimic, acum fac același lucru pentru telefoane și haine.
Dar tu nu ești cu nimic mai breaz dacă te raportezi la ăștia ca etalon. Important e să-ți placă minoritatea. Cu ăia ești contemporan.
…
La ora asta se discută foarte mult despre cuplul de maneliști bătuți într-un tramvai din București pentru că nu ascultau Vivaldi la căști. Ai putea spune că ești contemporan cu asta, dar eu prefer să mai aștept puțin și să mă laud că-s din generația în care cocalarii au descoperit căștile audio. Oricum, în ce țară trăim oameni buni? Să nu mai poți asculta și tu o muzică? Păi e posibil? Mâine-poimâine ne trezim că nu mai putem sparge semințe-n tramvai… se poate?