Up-date: se zvonește că drama din Colectiv era evitabilă dacă existau senzori de fum. Din ce știu nu poți instala senzori de fum în locurile unde se fumează. Pentru că s-ar declanșa non-stop. Asta ca o chestie pe care s-o mai vorbim când discutăm despre siguranță și sănătate. Eu aș cam vrea o țară „plictisitor de sigură”.
Senatul a trecut legea care interzice fumatul în spații publice. Poate părea un lucru mic de făcut într-o țară plină de corupți, oameni fără loc de muncă, ori bani de cheltuit la Mall, dar cum îmi place mie să cred ăsta-i un pas măricel pentru modernizare.
Serios!
Azi nu mai fumăm peste tot, poate mâine strângem și după câine, poimâine nu mai claxonăm aiurea-n intersecții și brusc devenim o țară vestică pierdută în Balcani. Cum sună?
Unii mă cunosc și știu că și eu le pufăi, dar nu pot să mă consider fumător pentru că n-am avut niciodată sevraj sau poftă. Pur și simplu fumez 2-3 la ocazii speciale. În rest mă deranjează iernile când nu pot sta într-un pub/bar/club de fum de țigară. Știi momentul ăla când te ustură ochii? Dacă ești nefumător e de la fum. Dacă ești fumător e „de la stat prea mult la calculator”.
Pentru fumători asta nu-i o dramă, dar un nefumător știe când miroase, așa cum un om fără animal de companie simte un miros „ciudat” în casa unui posesor de pisică/câine. Diferența e că iubitorii de animale nu vin să-și frece pisicile de hainele tale în club și nu-ți bagă părul lor pe gât. E pe principiu „ce ție îți place ține pentru tine și sănătatea ta”.
În ani de zile de când spun că-i frumos să fumezi afară am primit sute de răspunsuri, majoritatea de la fumători bășicați că-i trimit la aer curat. D-aia am ajuns la concluzia că pe unii fumători îi sperie mai mult frigul iarna decât cancerul. O altă justificare, poate cea mai hilară, e că „fără fum de țigară o să pută a transpirație în cluburi”. În primul rând, un nas îndeajuns de normal simte mix-ul de fum cu transpirație și totul devine insuportabil. Apoi, cine vrea să acopere o problemă cu alta? E ca și cum ai spune „e ok să arunci hârtii pe stradă că așa nu mai vedem rahații de câini”.
Am întâlnit fumători care știu că deranjează.
Sunt ăia care te întreabă și acasă la ei dacă te superi că vor să fumeze după masă. Dar apoi am dat și de „victime ale sinelui” care au o atitudine agresivo-defensivă vis-a-vis de faptul că nu le înțelegi plăcerea și viciul și cum de fapt ei se mulează după plăcerea ta de a inspira aer, nu fum. Sunt ăia care fumează „pentru că trebuie” nu pentru că vor.
Nici justificarea „nu-ți place fumul nu ieși în oraș” nu funcționează. Unii oameni vor să socializeze și n-o să-i oprească fumul, dar nu-i mai frumos când e toată lumea fericită? Tu poți să mergi 10 minute pe oră afară să fumezi, eu nu pot să ies 50 de minute să trag aer proaspăt. Vezi partea plină a paharului: 1. ai făcut asta tot liceul, deci știi cum e să fumezi afară; 2. te plângi că-s scumpe țigările? Fumează mai rar și-ți ajung mai mult timp.
Dacă e ceva trist pentru fumători în toată ecuația cu spațiile publice e faptul că profesoara-senatoarea grevistă Cristiana Anghel e ambasadoarea fumătorilor. Și are niște argumente de-ți vine să pui pe pachete un nou avertisment: „Fumatul te poate face prost. Foarte prost!”.
